blin, tu chiar nu poți să mă iubești?
nu poți să-mi deschizi sutienul cu dinții?
și să-mi faci o cină romantică pe acoperișul blocului cu 16 etaje de pe Alba Iulia?
tu chiar nu poți să simți dorul degetelor mele pe spatele tău?
nu poți să-mi scrii sms la 3 noaptea?
nu poți să mă trezești dimineața cu un sunet la ușă?
și nu poți să-mi ordoni azi să stau în brațele tale?
tu nu poți să alergi cu mine după stelele ce cad
și nu poți să m-arunci în iazul de la Valea Morilor
căci tu nu poți înota, iar eu pot.
tu nu poți să-mi cînți la ureche melodia ta preferată, cică nu ai voce
nici eu nu am voce, dar îți fredonez cîntece de dragoste
tu nu poți să-mi oferi nici măcar o șansă, pe cînd eu atîtea ți-am oferit
și tu nu poți să mă duci la mare.eu niciodată n-am fost la mare.
tu nu poți să zici ”a mea„…
tu nimic nu poți…iar eu am atîta căldură în mine că și cei de la Termocom ar muri de invidie dacă ar afla cîtă căldură păstrez pentru tine.
și nu te uita că abia ajung la 55 kg, eu am puterea să te scot din orice abis, am puterea să te port pe umerii mei.
și nu te uita că sînt impulsivă de caracter, cîtă răbdare am pentru tine nici chiar maicăta nu are atîta răbdare.
căci tu nu poți…iar eu deja am făcut-o.
