”Știu că nu ți-am scris niciodată. Știu că mă credeai rătăcită, îndepărtată, iar uneori chiar imposibilă. Știu că îți par deseori un vis de 
nerealizat sau un orizont de neatins. Dar să știi că am fost dintotdeauna cu tine – în sufletul tău, în corpul tău, în visele tale și realizările tale. Mai ții minte când ai primit acea floare de nu-mă-uita? Mai ții minte când râdeai ca un copil în timp ce te uitai împreună cu cea mai buna prietenă la ”Las Fierbinți”? Mai ții minte când ai câștigat la loteria de caritatea acea superbă orhidee? Mai ții minte când înotai în Marea Neagră ? Mai ții minte cum ai stat 10 ore și ai citit pe nerăsuflate ” Despre dragoste și alți demoni”? Mai ții minte momentul când ți-ai găsit fustă, colorată precum visele tale? Mai ții minte ultimul Revelion, petrecut împreună cu familia și prietenii? Mai ții minte piesa de teatrul ” Nekrotitanium” și discuțiile cu oamenii de teatru”?
Sigur că toate le ții minte, pentru că eram chiar eu, iar eu sunt de neuitat. Eram chiar eu, fericirea, care este alături de tine mereu, în fiecare zi, în fiecare trăire și în fiecare clipă.
Sunt mai aproape decât crezi, sunt mai reală decât îți imaginezi și sunt mai vie decât mă cunoști. Sunt în toate și peste tot. Eu, fericirea am fost, sunt și voi fi parte din tine!”
