Acum un timp, când pregăteam antologia de poezie universală Traduceri din secolele XX-XXI, eram obsedat de un poem memorabil al ucraineanului Ivan Draci, Balada Cepei de Aur, pe care îl tradusesem cu mulţi ani în urmă, volumul de „Bibliografie” indicându-mi că l-am publicat în joia de 11 mai 1978 în săptămânalul „Literatura şi arta”, al cărui redactor-şef pe atunci era poetul Victor Teleucă. Caut, scotocesc în mai multe mape cu decupările din adânca mea tinereţe, însă nu găsesc textul. Să mă las păgubaş? Sau să merg la Biblioteca Naţională, să solicit colecţia revistei? Dar ce ar fi să dau o traducere nouă? mă întreb şi încep a căuta cărţi de Ivan Draci în biblioteca personală. Însă în cele găsite nu e şi Balada Cepei de Aur…Apelez la internet. Din păcate, textul ucrainean nu-mi iese în cale. Probabil, nu am fost destul de insistent. Ce e de făcut? Aha! Să apelez la prietenul Mihai Traista, poet de limbă ucraineană din România pe care, pe pagina sa de facebook, l-am văzut într-o poză cu Ivan Draci. Prin urmare, îi scriu lui Mihai care, iniţial, nu găseşte nici el textul, dar, la o revenire în perseverenţă, îl descoperă şi mi-l expediază. Mulţam! Îi mai solicit lui Mihai o lămurire a unei sintagme ucrainene mai puţin cunoscute, după care purced la a doua traducere a Baladei cepei de Aur, de la prima fiind trecuţi deja… 35 de ani! În antologia de care vă spuneam am introdus noua – a doua – traducere, pe care o public şi aici, pe blog. Între timp însă, ca de la sine, dintr-o mapă îmi apare şi decuparea din revistă cu prima traducere din Ivan Draci, pe care o românizasem cu litere chirilice, cum ni se impunea pe atunci. O reproduc şi pe ea, deja ca element muzeal.
În fine, îmi zic: bine am făcut că am dat o a doua traducere, de data aceasta din original şi nu prin intermediul unei terţe limbi , cum mi se întâmplase cu prima.
Ivan DRACI (1936)
BALADA CEPEI DE AUR
Ceapa obişnuită –Zorile nevoiaşilor. Pablo Neruda
Ea – zeiţa cu obraji rumeni a vândutelor bazaruri –Pendul ce se clatină în legătura arcuitei cununiCe o cuprinde de după gât pe cocoşata lele Gorpina.Ea – nimfă împletită-n veştezitele cozi ale prieteneiDevorată de milioane de ochi lacomiVrea cu tot dinadinsul să-şi piardă auria fetie!Ea – cristelniţa bisericuţelor de la subsol –Tremură pentru auriul său suflet credinciosÎnaintea păgânei voracităţi a cuţitului tâmp!Roşind – pentru aurul ei el îi întinde gunoiul paralelor de-aramă!Ea deja simte cum îi amuţeşte sânul de aurPrevăzând îmbrăţişările toxice ale Focului pierde-vară.Ea – regina frumuseţii pieţelor săteşti în revărsatul zorilor –Stă amuţită în arestul de garnizoană-a buzunarului soldăţescEa, neprihănita zână a necruţătorului Apetit. Dânsa-i sora dreaptă a uscatului Coltuc de secarăŞi sora geamănă a Usturoiului cu albă caţaveicăEa – rodie de aur în căscătura foamei studenţeştiNeîmpăcată adversară a Cartofului fiert din calea-afarăPrietenă fidelă a modestei Sări de bucătărieO mică Ioana d’Arc contra tuturor microbilor anglo-saxoniEa – tandra Laură a unui cârn Petru Petrarca oarecare dinŞcoala de Meserii dintr-o mărginaşă mahala a KievuluiTăinuită-n căldura de seră a geamantanului meşterit chiar de elSau poate ea nu-i decât o uitată, neglijentă Ceapă CenuşăreasăCare va degera anonimă în burta cine ştie cărui bonzEa, aurica-aurelelor, nu ştie cum îi va fi dat să moarăSau poate că-i va fi să se resfire-n sfinte, albe nimburi Peste nedezlegata taină a feliilor de pâine albSau poate va trebui să se rotească-n hula-hoop înaintea sângerosului ŞaşlâcPe fundalul argintiu al georgianului cneaz Ac-Ţeapă.Începe agonia aurie a striptisului ce precede morţii: Ea lasă să-i cadă şubuliţa aurieEa îşi scoate strălucitorul pulover aurosÎşi aruncă de pe ea auria rochiţă delicatăSe dezbară de auria cămăşuţă-petalăŞi, goală, albă, îşi deplânge fecioria violatăEa – Ceapa de aur din grădina mameiEa – Vestala de aur din templul Tainei ExistenţeiStrânsă ca un pumnişor al spaimei.