Presa la moldoveni Am făcut, în aceste zile, un tur al satelor noas­tre. Vroiam să aflu ce-şi doresc oamenii noştri, ce preferă să citească, ce-i interesează. Ce altă modalitate mai sigură ar fi fost decît o discuţie sinceră şi directă cu ei? Intr-uin oficiu poştal întîlnim o angajată necăjită. “Lumea nu vrea să se aboneze. Nu-i interesează nici un ziar”, ne spune ea supărată, după care continuă: “Să nu credeţi că nu au bani. Mulţi vin de la Moscova, dar refuză categoric să cumpere măcar o gazetă”.  În altă parte cineva ne întreabă şiret: “Nu aţi fost la şcoală?”. “De ce?”. Răspunsul îl aflăm puţin mai tîrziu. Nici un profesor nu este abonat la vreo publicaţie periodică. Pedagogii noştri nu vor să citească. Această stare de lucruri am găsit-o, din păcate, în multe sate. Cică, ei au salarii mici. Dar oare pensionarii au mai mulţi bani? Şi totuşi, aceştia din urmă găsesc cîţiva lei lunar să se aboneze la un ziar sau altul. Unii se abonează, pentru că s-au obişnuit să citească şi vor să citească. Alţii vin şi cer un ziar mai ieftin. Şi mai grosuţ. Nu-i interesează cum se numeşte şi ce hram poartă. Se mai găsesc şi din cei care şi acum mai cer defuncta gazetă “Octombrie”, dispărută de pe piaţa mediatică a raionului cu aproape 20 de ani în urmă. Cu abonarea ne-am clarificat. Ce preferă să citească lumea? Ne-am gîndit şi noi, ca tot omul, să facem un sondaj care ne-ar ajuta să realizăm ulterior o publicaţie pe placul tuturor. “Horoscopul”, a fost răspunsul care a acumulat punctajul maxim. Urmează apoi programele TV. Cît mai multe! Logic, am încercat să aflăm programele căror posturi TV ar fi cele mai indicate. Ce-ar mai dori lumea să vadă? Răspunsul ne-a dezarmat. “Ce să vadă? De parcă am avea timp să privim televizorul”. Şi atunci? Mai vine un nepot pe la bunei şi aceştia trebuie să fie pregătiţi să-i dea programele ca el să-şi aleagă emisiunea pe care vrea s-o vizioneze. Un ziar fără programe TV nu are nici o şansă la sat. În loc de concluzie. Un post TV angajat politic, o gazetă ieftină şi cît mai grosuţă (nu contează cum se numeşte şi ce scrie!) - acestea-s sursele principale de informare ale săteanului nostru. Sărăcie, sărăcie… Bineînţeles, am întîlnit şi oameni foarte interesaţi, dornici de a cunoaşte cît mai multe şi din diferite surse. Am aflat, într-un sat, chiar şi de o concurenţă inedită: cine a abonat cel mai interesant ziar? Din păcate, cei mulţi îs alţii.