Frica ne face mai mici. (…)
…și cînd stau și mă gîndesc cîte tone de frică avem în noi-mi se face și mai frică.
frica de moarte, deși într-un final ne ajunge pe toți.
frica că sentimentele noastre nu-și vor găsi oglindirea, și visul unei iubiri va rămîne doar o umbră pe nămol, care cu timpul, sub influența soarelui se va seca și vor rămîne doar niște cicatricii, care nicidecum nu vor renaște într-un ”te iubesc” reciproc.
frica că nu vom fi înțeleși corect, și vom rămîne aceeași retardați care muncesc pentru un salariu mizerabil.
frica de trădare, deși sîntem setați să trădăm, așteptări,oameni,vise.
frica că nu ne vom încadra niciodată în parametrii idioți 90-60-90.
frica că cineva nu ne va aștepta, sau nu ne va întoarce înapoi…
frica de vicii, de cusururi, de amintiri, amintiri care încă nu s-au retrăit și de fiecare dată provoacă durere insuportabilă.
frica de oameni, deși mereu se va găsi unul mai bun ca tine, căci nu există oameni de neînlocuit.
Eu am atîta frică în mine, frică care roade și minimalizează toate aspirațiile și dorințele mele. De ceva timp încep să renunț să port tocuri de 12 cm, deci am doar 165 cm(oficial, în buletin), și mă întreb dacă frica mea lăuntrică ar putea să-mi roadă din înălțime, că de cîțiva ani n-am crescut cu vre-un cm…
p.s. e normal să avem frici doar că trebuie să învățăm cum să le controlăm ca ele să lucreze în favoare noastră.
