Așa mică și puternică, ai făcut dintotdeauna tot ce-ai vrut tu. Ai fost rebelă, zburdalnică, energică, plină de entuziasm și curioasă. Nu 
ascultai și nu vroiai să înțelegi pe nimeni și nimic. Te uitai în oglinda sufletului și-o țineai una și bună : “Eu știu. Nu mă învățați!”. Ai fost o mare încăpățânată, trăiai fiecare moment ca și cum ar fi fost primul și ultimul, ca pe o viața întreagă – intens, pasional și fără regrete. Imediat ce te vindecai, erai gata să fii ceea ce ai fost dintotdeauna … inima mea.
***
Așa stoică și serioasă, ai fost întotdeauna calculată. Înarmată cu planuri, obiective, strategii și soluții, ți-ai construit drumuri spre orizonturi exacte. Te-ai bazat întotdeauna doar pe tine. Cautai logică, cifre și informație. Nu te grăbeai. Ba din contra, mergeai încet, dar sigur. Ai fost o autoperfecționistă și credeai cu desăvărșire în cunoaștere. Erai uneori dură, rece, pragmatică până în măduva vieții, dar așa ți-a fost dat să fii … rațiunea mea.
***
Ție, inimă ți-a placut să te joci de-a ” De-a iubirea oarbă”, în timp ce pe tine, rațiune te-a pasionat să dezlegi cariere încrucișate.
***
Într-o seară în care aprilie înflorea în calendarele noastre, inima și rațiunea stând de povești la un pahar de vin filozofic, au strigat amândouă odată : IN V(INO) ITA VERITAS !
Nu sunt decizii bune sau rele, ci hotărâri pentru acel moment și acel “EU”, care sunt la acel moment!
