Noi preferăm să vorbim, oriunde, oricând chiar şi atunci când nu avem cu cine noi vorbim gândurilor noastre. Noi mereu vorbim, cu sau fară treabă.
Noi vorbim despre tot, dar nu tuturor. Dar uneori despre ceea ce nu putem vorbi, noi scriem. Astfel considerând că noi am spus cuiva tot ce am avut de spus. Asta credem, doar până în momentul când ne dăm seama că am facut-o în zadar. Căutăm mai repede un coş de gunoi pentru a arunca gândurie, durerile, dorinţele la gunoi … le facem un delete ca să nu fie găsite şi citite de cineva ca mai apoi să te simţi datoare în faţa acelui cuiva că-ţi ştie secretul, întâmplător sau mai bine dintr-o prostie.
Noi preferăm să tăcem despre ceea ce nu ştim sau mai puţin conoaştem sau despre ceea ce nu am vrea să se cunoască. Nu sunt secrete, probabil că nu sunt persoane ca să le înţeleagă de aia şi le ascundem devin ascunse, devin tăcute. Într-un fel sau altul îşi pierd valoarea, dulcele din ele. Nu mai sunt răsunătoare. Dărâmându-ţi liniştea în interiorul locuşorului demult neglijat.
Probabil că de mult şi la mulţi locuşorul neglijat a devenit un lucru ascuns. Crezând că vei trage haina peste ea şi basta.
Atâta timp cât stau ascunse cuvintele nespuse, neauzite devin muzicale. Ai auzit o piesă nouă îţi place la nebunie şi cele mai deseori te regaseşti în ea. Şi când nu mai poţi înţelege nimic din ceea ce se cântă rămân doar notele muzicale şi atunci te gândeşti că ar fi cel mai potrivit moment ca cuvintele tale ascunse se potrivesc exact melodiei. Şi le tot cânţi şi-ţi place şi-ţi imaginezi că toată lumea e a ta şi tot ceea despre ce nu poţi vorbi tu le cânţi şi le dansezi. Le şi desenezi în toate culorile tale. Pentrucă gândul e un infinit al imaginaţiei şi dorinţei tale, îndeplinirei imaginaţiei. Gândul îţi arată exact ceea ce vreai tu, exact în acel mod pe care-l vreai tu.
Te simţi mai bine şi în acel moment ai vrea ca nimeni să nu te deranjeze. Nimeni nu te deranjează pentru că tu aşa-ţi doreşti. Astfel tot ceea despre ce nu poţi vorbi redai prin melodia ce te caracterizează. Şi toată asta durează atâta timp cât vreai tu. Cât vreai tu, cât vreai tu …
