Astazi ca niciodata e la moda sa ceri “dreptul la opinie”. Fiecare vrea sa-si expuna fanteziile sale, mai mult sau mai putine bolnave, indiferent daca conteaza sau nu. Ferice de cei care nu au posibilitatea sa se exprime. In acest fel ei au posibilitatea sa se complaca in postura de “oameni marginalizati”. E ca in fabula cu vulpea care nereusind sa ajunga pana la un strugur de vita de vie, scuipa dezgustata: “ E verde!”. In realitate „imposibilitatea de a se exprima opinia” este o adevarata salvare pentru cei care odata pomenindu-se in fata microfonului si-ar da seama ca nu au ce spune. Mai grave sunt cazurile celor care odata ce au avut posibilitatea sa-si faca cunoscuta „opinia” intregului popor muncitor s-au relaxat in fotolii moi avand „pana de idei”. O inexplicabila dogma precum ca „libertatea opiniei” ar aduce fericire absoluta domina mentalitatea maselor. „Nu aruncati margaritarele in fata porcilor”, spunea Mantuitorul. Celui ce se taraie nu-i este dat sa zboare! Nu fiecare se naste geniu, nici poet sau scriitor. Dar fiecare se naste in locul si pozitia pe care o gandeste Dumnezeu, iar sarcina noastra este sa facem fata provocarilor care ne stau in fata, pentru ca doar prin credinta si suferinta ajungem la mantuire (chiar daca aceasta notiune de „mantuire” ajunge destul de greu pana la minte omului „modern”). Lupta pentru „dreptul la opinie” este o lupta a debilelor mintali pentru prezentarea propriei boli (un exemplu este cel al catorva indivizi care se autodefinesc ca asociatia Hyde Park care se preocupa prepondenrent de dreptul de a rage pe strada si a se plimba cu curul gol). In fine, nu ne preocupa persoanele degradate, sunt prea de prisos pentru a ne bate capul cu ele. Sa retinem ca luptatorii pentru „dreptul la libera exprimare” lupta pentru propriul drept la „aiureala”, nu pentru dreptul celor de alta opinie (care este considerata una „extremista” si „retrograda”). Democratia nu insemna dreptul fiecaruia de asi expune slabiciunile. Democratia insemna similitudinea de gandirea a elitei si maselor. Atunci cand conducatorii, fiind intr-un simt si intr-o suflare cu poporul, iau decizii cele mai adecvate pentru cei condusi. In rest, toate sunt speculatii si demagogii putin folositoare. Daca elitele nu se afla intr-o legatura organica cu masele populare, orice „libertate de exprimare” este daunatoare, pentru ca serveste doar ca detonator ai conflictelor sociale. As vrea sa intreb opozitia noastra „democratica”: ce ati facut dumneavoastra atunci cand ati avut dreptul la opinie. Ce ati facut domnule Braghis cand ati fost prim-ministru, ce ati facut domnule Filat cand ati fost ministru al privatizarii, ce ati facut domnule Urechean cand ati fost membru al guvernului, ce faceti dumneavoastra domnule Chirtoaca cand aveti toata libertatea de a actiona? Toti tac, pentru ca libertatea de exprimare inseamna si responsabilitate, iar opozitia noastra liberala nu doreste sa fie responsabila de nimic. Nefiind capabila sa prezinte o alternativa guvernarii, aceasta se lupta pentru un ciolan in ograda puterii. Domnii opozanti nu doresc decat sa ajunga in pozitia opozitiei „constructive” tampind cat mai mult poporul. Domni liberali, poporul a obosit de povestile voastre! Ori propuneti ceva nou, ori eliberati piata politica pentru noua generatie pe care in zadar o incercati s-o tampiti!