M-am cufundat într-o stea
Ca să văd umbrele privirilor tale
Dar vai!, erau atât de reci și amare
Cum nu le-am mai văzut în viața mea.
Iar vocea-ți scumpă care îmi cânta,
Mai dulce decât mierea de albine,
Azi dragostea mi-o prefăcu-n ruine-
Atât de tare-n mine zgârâia…
Azi nu mai suntem ”unul”, suntem ”doi”
Iar tăcerea care mai ieri ne unea
Azi ne desparte ca o veste grea, și
Doar măsoară apusul dintre noi.
