oleandrii mă strigă roz înapoi
draga mea fiicăoleandrii noştri de-acasămă strigă roz înapoi
sînt doldora de floarestau întrecerul îngrelat de nori de ceaţăumedă ca rugina unei mohorîte ploi şinoroiul acestui ianuarie fără ninsori
îi ridic trişti şi dojenitoriîn dreptul geamului tăude la etajul şapte
ţie îţi lasfrumoasele mele grădinisuspendate între vis şi realitatefiica mea dragă
las adelfas me vuelvan a llamar en color de rosa
mi querida hija
las adelfas de nuestra casa
me vuelvan a llamar
están florecidas
se encuentran entre
el cielo carcado de nubes de niebla
húmeda como óxido de una lluvia afligida y
el lodo de este enero sin nieve
las levanto tristes y enojadas
hacia tú ventana
del séptimo piso
te dejo
mis bellos jardines
colgantes entre el sueño y la realidad
mi querida hija