M-am trezit dintr-un vis adanc sa-mi dau seama ca visam de cand am invatat sa merg. Mi-am luat gandurile si le-am ordonat sa stea locului sa-mi pot da si eu seama ce se petrece, de cate ori m-am certat cu propria-mi minte nici eu nu mai stiu dar ce stiu sigur e ca de cand am incet sa le ordon si am inceput sa le intreb, ele s-au asezat singure la locul lor. Apoi, mi-am luat nemultumirile si umilintele si le-am aruncat violent spre si in cei ce se aflau langa mine ca in felul asta sa ma pot elibera de ele dandu-le altora, dar am realizat ca defapt ele, nemultumirile si umilintele sunt ca raceala, pot sa le-o dai altora dar asta nu o sa te vindece pe tine. Ca sa scurtez, mi-au mai ramas fricile dar ,cred la fel cum cred in iubire ca o sa gasesc un leac echilibrat si ma voi elibera si de frici. Sunt la un pas in urma de prezent, o sa-l ajung din urma sunt sigura :) Zile insorite, ploi calde si nopti odihnitoare.