un scaun
ne leagănă oasele
se lipesc braţele noastre
concresc în unul singur
suntem doi fraţi siamezi
pentru câteva clipe
ani buni
ne tot ‘nfrăţim
împărţind aceiaşi
nervi
trec prin noi
aceleaşi mănuşi
le purtăm pe rând
când e frig
ne lipim şi mai mult
ne pătrundem
până la măruntaie
Filed under: poezii Tagged: aşteptări, poezie, siamezi
