Pe lîngă toate știrile pozitive văzute pe sticlă în ultima vreme, se strecoară tot mai des bătălia dintre religie, educație și politică. Astea trei cucoane se bat cu fundu una de alta și nu încap nicidecum pe aceiași scenă: e și normal, ele au nevoie de teatre diferie. Până și mie, unui modest absolvent a universității tehnice îmi este clar de ce – nu și măriilor noastre, sus menționate. După cum spunea ieri și D-nul Cheianu: ”Avem o generație de repetenți” : – aici cred, o avem nu doar în politică ci și în religie, în educație, în societate…
Despre politică nu am scriu: nu mai are sens în ultima vreme – noi nu mai avem politică, ci mascaradă sau teatru de amatori.
Am să scriu de educație și religie, pentru că, mă conving treptat că astea două, trebuiesc bine separate – doar sunt două drepturi distincte: Dreptul la Educație și Dreptul la libera Confesiune.
Mă uitam ieri la știri și am auzit a nu știu câta oară de ”Scandalul Enciclopediilor”. Vedeți voi, un oarecare nene cu barbă(ca să fiu mai specific: Preşedintele Asociaţiei „Pro Ortodoxia”, Ghenadie Valuța, deținătorul titlului ”Berbecul de Aur” a unei cunoscute emisiuni televizate), a condaminițial panourile publicitare, apoi a atacat legea anti-discriminare și în ultimă instanță s-a apucat de criticat recentul manual „Viaţa sexuală” disponibil în biblioteci pentru înprumut. Enciclopedia e destinată liceenilor ultimilor ani. Dumnealui sugerează arderea acestor resurse, insinuând că maimulte lecții de religie ar fi o soluție. o.O D-nu Valuță, dumneavoastră aici cereți încălcarea unui drept esențial de acces la informație și educație, un fel de educație pe care instituțiile familiare nu reușesc să-l livreze de cele mai dese ori
Poate și adulții au de învățat din aceste enciclopedii – până la urmă, dacă știi, nu te interesează…
Poate e ciudat – însă consider că aceste enciclopedii, deși extreme sunt necesare. Fără supărare domnilor, dar întroducerea lecțiilor de religie în scoli și anularea obiectului opțional ”Deprinderi de Viață” nu au redus numărul de boli sexual transmisibile înregistrate în Republica Moldova și nu au ajutat pe nimeni să fie mai siguri pe sine.
Poate ar trebui să le amintim tuturor că în republica Moldova mai predomină infecțiile de sifilis. Epic – molima biblică poate fi învinsă cu un prezervativ – a cărei instrucțiune de utilizare, e prezentată în acea enciclopedie – mai e acea carte demonică dom Valuță? Și dacă cartea învață să nu fim neapărat homofobi – e și acest fapt un lucru rău?
În ultima vreme, poate chiar datorită unor reprezentanți ca d-nul Valuța oamenii merg mai rar la biserică. Merg mai rar, deoarece nu se mai simt liniștiți ca odinioară – ci frustrați, poate chiar uneori jefuiți. Unde mai e regula: Cezarului ce-i a Cezarului și lui Dumnezeu ce-i a lui Dumnezeu? Religia, din câte știu – învață să ne iubim aproapele – ironic, dar în materialele pe catre le văd pe sticlă, revoltații emană mai mult ură decît dragoste. Anume această atitudine, face oamenii să aleagă o altă confesiune, sau să nu aleagă niciuna – e dreptul lor, e dreptul fiecăruia.
Într-o societate unde dascălii noștri nu știu să educe, unde părinții nui pot comunica cu copii, unde violența în familie este o normă, unde adolescența poate fi dificilă și neânțeleasă, sunt necesare măsuri radicale, mai ales când avem adolescenți ce sar de pe clădiri, tinere violate, copii in fașă bătuți până la moarte de părinți și multe alte molimi, pe care nici bierica nu poate să le lecuiască – doar cultul a devenit meșteșug.
Dacă măsura radicală e o enciclopedie sau un obiect opțional care să dea răspunsuri celor de la îănceputuri – de ce nu? Întrebările oricum apar – doar nu o să vă mințiți copii până la majorat. Poate odată cu răspunsurile neutre, lumea va înțelege că dragoste cu sila nu se face, că siguranța e prioritate în orice domeniu, că familia e ceva de care trebuie să fii gata.
Varza este o poveste veche pe carenimeni nu o mai crede, iar dacă nu ne duce minea să ne lecuim societatea prin religie și prisme educaționale, lăsați măcar o carte să o facă.
