propunere posibilă pentru panouri publicitare

  În ultimul timp se vorbește despre o criză a lecturii și se ironizează pe seama panourilor de publicitate, cum că tot ce citim sunt afișele în cauză, denumirile magazinelor sau etichetele produselor alimentare. (Deși, mai sunt oameni care citesc. Mai sunt oameni inteligenți. Mai sunt oameni neobișnuiți, dar ascunși în propria lor carapace dintr-un motiv sau altul). Dacă tot citim cu atâta aviditate panourile publicitare, de ce nu am încerca să le citim într-o altă formă? În una din zilele posomorâte, îi povesteam prieteniei mele T, pe care acum o văd mai rar, ce mi s-a mai întâmplat, în ce stâlpi am mai dat cu capul și angoasa care m-a acaparat. Discutând, mi-am adus aminte de niște fotografii pe care țineam neapărat să i le arăt. Apoi mi-am reamintit de câteva fragmente din cărți. Îi citeam idei sau versuri. Eu, entuziasmată, cu atât mai mult că împărțeam exaltarea celor citite cu un om care cu adevărat mă asculta. Îi ziceam T că vreau să ies din iarnă, e prea apăsătoare, peisajul e monoton, străzile gri, oamenii triști și împovărați de griji. Când merg pe drum parcă aș duce în spate o greutate. Cerul nu l-am privit de mult timp. Totul pare uzat. Mi-ar plăcea să văd mai multă viață în jur. Și citind acele gânduri, idei, fragmente, îi zic că mi-ar plăcea pe străzi să fie scrise aceste cuvinte. Asemeni panourilor publicitare. Vom merge la fel de indiferenți și mohorâți, dar cel puțin pentru câteva clipe vom ridica ochii, nu pe panourile unde  Viața (NU!) e mai dulce sau unde Aveți mii de minute gratuit să comunicați cu cei dragi, dar de fapt, aici mi-aduc aminte de o ilustrație a lui Dan Perjovschi, unde Avem mii de minute gratuite ca să nu se spunem nimic, ci vom citi versuri, idei cu umor sau ironice, gânduri abrupte, absurde, nebune, sintagme simple, dar încurajatoare, care ne-ar destinde, ne-ar descreți frunțile și ne-ar  rupe din cercul zilnic al rutinei. Prinsă în frenezia și dorința de a mă rupe de frig și angoasă ziceam, hai să inițiem un proiect, însă mi-am pierdut entuziasmul când notam pe lista realului toate piedicile, efortul propriu, eforul de a convinge ,,mai marii” localității, și în mare parte prejudecățile celorlalți. Cu toate acestea eu cred că acest fapt e Real, e Realizabil! 

De exemplu mie mi-ar plăcea să citesc așa ceva și multe altele...A, o precizare, să fie în română, dar asta e o altă problemă, care se rezolvă. 

Nu m-am putut abține să postez mai puține, dar mi se iartă în numele frumosului.