mi s-a reproșat recent că nu am mai scris nimic de ceva timp…inițial mă gândeam să postez ceva de genu’ New Post și atât :devil: avea să fie prea frumos 
azi (și nu numai) aveam în gând să scriu cum e să mergi la cumpărături când ești flămând, și nu „flămând” simplu, dar LIHNIT ))) oameni buni, asta e o nebunie curată…bagi în coș haotic tot ce vezi, deși te-ai pornit cu o listă destul de scurtă, care poate avea să cuprindă un grepfruit, iaurt și cine’știe ce altă nebunie degresată. Idee e următoarea, ai nevoie de un prieten care fie e întreg la minte și te ajută să te abții (ca în cazul meu O:-) ), fie a luat masa înainte de „mărețul experiment”, desigur genial ar fi ca și tu să mănânci ceva înainte de a intra într-un hypermarket, în care până și luminile sunt aranjate în așa hal că ORICE pare atât de gustos și că tu ai nevoie de acel „ceva”.
E logic că organismul tău cere o cantitate enormă de calorii la moment pt a suplini rezervele și „lui” nu i se pare bun și delicios iaurtul sau conopida pe care o pui tu în coș, el își freacă mânuțele și se imaginează cu o bucată de salam, un snitzel, chipsuri, ciocolată, etc (sau toate -) băgate în coș și trecute pe la casă deja .
Anyway, când ieși de acolo cu o notă de plată destul de impunătoare și ajungi acasă, realizezi că nu poți mânca nici jumătate din acelea „târâite” și trebuie să găsești un voluntar care ar „devora” toate produsele care tu nu le-ai consuma niciodată, dar cumva și-au făcut un locșor în coșul tău. Minunate sunt jocurile creierului
cum era acolo fraza aia: „ești ceea ce consumi”?!, frumos spus
ps: nu cheltuiți aiurea banii pentru bucate care nu le consumați și gândiți cu capul, nu cu stomăcelul LOL
