Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită De-atâta priveghere şi-aşteptare, Mi-e inima bolnavă, istovită, De grea şi îndelungă alergare. 
Şi plânge ca o pasăre rănită. Când ochii mi-i închid şi cat în mine Puteri să sui Golgota până sus, O voce, un ecou din adâncime Îmi spune blând: Viaţa e Iisus, Mărgăritarul preţios e-n tine. 
 Privesc la dimineaţa minunată A Învierii Tale din mormânt, Ca Magdalena, ca şi altădată, Îngenunchez înaintea Ta plângând Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.