Maşini uitate în parcare. Asfalt umed. Oameni, nu există, la ora aceasta. O bancă. O altă bancă. Un magazin, o pizzerie, "Jackpot". Brand-uri cunoscute. Un troleibuz alb fără pasageri. "Bilete de avion" scris pe o clădire. Ne-am oprit. Intersecţie. Sunt în aşteptarea culorii verzi a semaforului. E ora 22:14. 20 februarie 2013. Plouă. Am virat la stînga. Iarăşi ne-am oprit. Se deschide uşa autocarului. Coboară cineva. Din cauza scaunelor înalte, nu văd chipul pasagerului necunoscut. Se deschide portbagajul. Urmăresc filmul american cu traducere în limba rusă care e aproape de finalul său.Actriţa, cu rol principal, îndrăgostită în şeful său, suferă că acesta se căsătoreşte cu o tînără blondă. Miros de ţigară. Cineva fumează. Se calmează sau îşi ia doza de nicotină. Această acţiune îmi este străină, de altfel greu de înţeles. Autocarul s-a mişcat din loc. Numerele de înmatriculare a maşinilor şi GPS-ul din telefon îmi arată că sunt în Galaţi, pe Calea Brăilei. Filmul s-a terminat. Happy End Hollywood-esc. În autocar s-a instaurat o linişte.
Doar două beculeţe deasupra scaunului meu devin unica sursă de lumină în bezna din maşină. Iarăşi staţionăm. Căminul C. Au intrat cîţiva studenţi basarabeni. "Mergem?" întreabă şoferul. O voce feminină îi răspunde "da". Ora 22:30. 20 februarie 2013.
