Am avut de rezolvat unele probleme prin centrul Chişinăului şi, mi-am zis, hai să trec să-mi salut vechii prieteni. Sunt toţi bine mersi, v-au transmis şi domniilor voastre salutări şi urări de... neuitări reciproce. Adică, de aveţi timp, vizitaţii. Pe Aleea Clasicilor. În compania lor e reconfortant şi instructiv.
Azi vi-l prezint pe Mircea Eliade. Primul său monument din spaţiile panromâneşti. Între timp, posibil să mai fi apărut şi altele. Şi ar fi bine, pe drept şi merit.
Remarcaţi că prin lentila stângă a ochilarilor lu Mircea Eliade se văd doi stropi de cer. Cerul are o privire de filosof, nu?