POTECĂ
Nu poți să vezi ceea ce nu are văz,
nu poți să auzi ceea ce nu aude,
drumurile duc acolo unde dorești,
există o supunere oarbă a lor.
E altceva în cazul cărărilor,
poate pentru că ele sunt mai scurte,
făcute să treacă și prin rădăcini,
să ajungă cumva la vreun luminiș.
Aici are văz tot ceea ce vezi,
auz are tot ceea ce vei auzi,
frunza nu-i ridicată de vânt,
stă pe jos și îți face pasul ușor.
Urci ori cobori pe urmele mici
ale razelor soarelui seducător,
te-afunzi până la glezne în frunziș
și nu știi unde te va duce poteca.
SENDERO
No puedes ver lo que no tiene ojos,
no puedes oír lo que no tiene oído,
los caminos van donde tú quieres,
hay una obediencia por parte de ellos.
Otra cosa son los senderos,
quizás ser porque ellos son más cortos,
hechos para pasar por las raíces,
para llegar de algún modo hacia la luz.
Aquí tiene ojos todo lo que tú ves,
oído tiene todo lo que vas a oír,
la hoja no está levantada por el viento,
se queda abajo para hacerte el paso ligero.
Subes o bajas por los rastros pequeños
de los rayos de nuestro sol seductor,
te hundes hasta los tobillos en la hojarasca
y no sabes dónde te llevará el sendero.