nu te va răni nimeni așa cum o va face cel mai apropiat om... întodeaua am fost acea care a incerat sa faca in asa fel incat sa nu o supere nimeni si poate rau am facut, poate a trebuit s-o las sa se confrute cu realitate, poate a trebuit s-o las sa cadă ca apoi să-i întind o mâna de ajutor... am greșit, și greșesc in continuare pentru că o iubesc, zic că gata n-o  să-i reproșez nimic dar faptul că eu nu reprezint nimic și  prioritate îi sunt noua ei familie, noua ei mamă... mă rănesc din ce in ce mai mult...
toate sunt din cauză că eu sunt mai bună la învățătură ca ea, acum înțeleg de ce au fost toate comentariile privind situația mea sentimentală, da, ea e mai frumoasă ca mine, e mai descurcăreață, dar eu sunt vinovată că am visele mele care-mi sunt mereu reproșate și-mi sunt spulberate cu succes de neîndeplinit...
îmi reproșează mereu că o judec, că vreau s-o conduc, că sunt nesimțită și am un caracter oribil... dar eu vreau ca familia noastră să fie importantă pentru ea, mă iubește zice ea... foarte straniu, pentru că dacă m-ar fi iubit ar fi fost prezentă la ziua mea de naștere, ar fi venit singură dacă soțul nu a vrut să vină...
Am să plec undeva departe de unde nu voi da nimănui de știre, mă va pierde, si se va intreba de ce. răspunsul va fi simplu, pentru că eu nu fac parte din familia ei de mult, chiar dacă m-a ajutat foarte mult niciodată n-a zis că va totul bine, mereu am fost cea care s-a folosit de ea... poate ar fi fost mai bine dacă în copilărie ne băteam așa cum fac toate surorile...
1+(286).jpgpoate n-am dreptate, și eu sunt intradevăr atât de rea și egoistă încât nu văd realiatea...