A făcut un pas pentru care mulți o condamnă. A părăsit studioul meteo de la Publika TV pentru a încerca să se afirme în muzică. Lucru ce începe să-i reușească. Vocea-i de aur e greu de a fi uitată.
Veronica Ghimp este absolventa Academiei de Muzică Teatru și Arte Plastice din Chișinău, dar cărările vieții au dus-o în țări străine. A plecat peste hotare unde a început o nouă etapă a vieții. Are acum mai mult timp liber pentru a se dedica muzicii, dar totodată încearcă se se afirme și în lumea jurnalismului european, ceea ce o va ajuta la realizarea unui alt vis: să-și ia masterul în Științe ale Comunicării.
„Citiți, ascultați, priviți, reflectați și apoi transmiteți toate aceste cunoștințe mai departe, fiți activi în societate și nu uitați de vise”, ne îndeamnă Veronica Ghimp.
1. Cum te autocaracterizezi?
Nu mă pot caracteriza și chiar nu pot vorbi despre mine și acesta e un mare defect, cred eu. Prefer să arăt unele materiale cu mine, unele emisiuni pe care le-am realizat și CV-ul. Deci, să vorbească faptele despre mine! Din ce nu știu oamenii despre mine… Las să rămână un mister!
2. De unde vine dragostea pentru muzica și jurnalism?
Dragostea pentru muzică s-a conturat cu mult mai înainte decât cea pentru jurnalism. Probabil asta o demonstrează și studiile pe care am ales să le fac mai întâi la Colegiul de Muzică Ștefan Neaga și apoi a Academia de Muzică Teatru și Arte Plastice.
Iar jurnalismul a apărut treptat și oarecum întâmplător. De când eram studentă am fost aleasă la un casting, astfel am devenit prezentator al emisiunii ”La noi în sat la Moldova 1”… Totuși nu mă consideram jurnalist atunci, nici acum de altfel… Apoi, adevărata experință în televiziune a început la Publika TV. Aici am simțit că e responsabilitatea mea să fac și niște studii în domeniu, așa că, după ce mi-am luat licența în Muzicologie și Compoziție, am ales să fac masterul în Jurnalism European!
Și asta ca să fiu mai pregătită în fața telespectatorului căruia mă adresez. Părerea mea e că, dacă apari în fața cuiva, trebuie să fii pregătit pentru asta și să te implici cu toată responsabilitatea și dedicația. Nu ai voie să greșești, nu ai dreptul, pentru că de cuvântul tău depinde starea unui om și gândurile sau impresiile sale ulterioare.
3. Cum reușești să le combini: universitatea/familia/activitățile extracuriculare/serviciul?
Cel mai greu e să combin universitatea cu munca ! Reușesc să o fac doar datorită profesorilor pe de o parte și a colegilor de muncă pe de altă parte, care mă susțin. Și dacă muncesc, reușesc, dacă nu muncessc, nu reușesc. Concluzia și soluția: totul depinde de cum ne organizăm, de câtă muncă depunem și de felul în care ne alegem prioritățile.
Activitățile extracuriculare, care se limitează la muzică, reușesc să le fac în timpul liber. Dacă am timp, cânt, dacă nu, nu, așa că nu mă plâng dacă reușesc sau nu… La categorie activități extracuriculare nu pun filmele, cărțile, etc.
Apropo, în Italia dacă zici că unul din hobby-urile tale e cititul, oamenii te privesc straniu. Aici cititul e o necesitate, e un lucru firesc. Se citește atât de mult și peste tot, fie în transport, fie pe bănci în parc, mai ales de când au apărut și cărțile electronice.
Cu familia e mai ușor deocamdată!
4. Activitatea care te-a marcat cel mai tare?
Activitatea care m-a marcat…. Deocamdată cea mai rodnică și cea mai marcantă a fost activitatea de la Publika TV ! Aș putea spune că, după Moldova 1, care a avut un rol mai mult de inițiere, Publika deja m-a adoptat și m-a modelat în adevăratul sens al cuvântului. Dar în modealarea mea, atât ca și om cât și ca profesionist, mai e atâta muncă! Eu sunt de părerea că omul cât trăiește trebuie să se dezvolte, să crească, să învețe!
5. Cea mai mare realizare de până acum?
Cea mai mare realizare, deși nu se văd rezultatele, e faptul că am decis să fac pasul de a renunța la ceea ce aveam acasă și am venit într-o țară în care nu mă așteaptă nimeni. E mai mult o realizare la nivel emoțional, psihologic sau nici nu știu cum să zic ca să fiu înțeleasă, pentru că această decizie a fost mai mult o luptă cu mine însămi, o luptă în a-mi urma visul. Și eu zic că am făcut bine, deși mai mulți mă contrazic. Deja timpul va arăta dacă am ales corect sau nu !
6. Cartea/filmul/citatul/omul notoriu care te-au marcat? Ce visai să devii în copilărie?
Sunt atâtea cărți bune, atâtea filme bune, atâția oameni inteligenți care au realizat atâtea și care îmi sunt exemplu. Nu cred că vreți să fac o listă, iar la câte unul chiar nu mă pot limita. Așadar, sunt mulți! Pot doar să spun că citatul care e actual pentru mine acum și care îi aparține lui Einstein sună în felul următor: Încearcă să nu fii un om de success, ci un om de valoare! De ce actual? Pentru că eu încerc să dezvolt acum nu statutul meu social, ci să acumulez cât mai multă valoare!
În copilărie vroiam să devin mare ! Nu am avut niciodată vreo preferință a unei profesii. Sau poate nu țin minte. Chiar nu țin minte să-mi fi dorit să ajung cineva anume când eram mică.
7. Cum se vede Veronica peste 5/10/20 de ani?
Mă văd fericită, cu o familie frumoasă și mare (4 copii), cu munca la care voi merge cu cea mai mare plăcere. Cu siguranță voi fi fericită și împlinită pentru că voi face tot ce-mi stă în puteri pentru asta, or fericirea noastră e în mâinile noastre!
Un mesaj pentru tinerii ca tine
E atât de importantă educația în zilele noastre. Eu am simțit pe pielea mea că educația are preț. Nu mă refer la educația din școală, sau la reguli învățate și respectate. Mă refer la acel bun simț care e la căutare astăzi și care este apreciat, fie că avem de a face cu oameni mai răi, sau cu oameni mai egoiști, sau cu oameni mai puțin educați.
Și apoi, tinerii trebuie să tindă să fie culți. Cultura generală valorează mai mult decât oricare diplomă de licență sau de master într-un domeniu sau altul. Cultura generală îți dă această libertate de a gândi, de a alege și de a acționa în viață. Iar această cultură generală o acumulăm din cărțile citite, din muzica ascultată, din piesele de teatru și din filmele privite, din concertele la care mergem și din călătoriile pe care avem posibilitatea să le facem!
Deci, citiți, ascultați, priviți, reflectați și apoi transmiteți toate aceste cunoștințe mai departe, fiți activi în societate și nu uitați de vise! Nu știu dacă sunt eu în măsură să dau sfaturi. Mi-am permis pentru că a fost mai mult un îndemn și pentru mine!
