VERSURI DESPRE ROMA
Traducere de Leo Butnaru
EnciclicăExistă libertatea populatăDe spirit – pentru-aleşi e dar-devot.Cu minunat auz, vedere naltăS-a şi salvat râmleanul sacerdot.
Hulubul nu se teme de detunetCu care sus biserica vorbeşte;O – Roma! – e apostolicul clar sunetCe inima oricând ne-nveseleşte.
Acest nume nu-ncetez a-l repetaCând seara peste culmi raze rare curg,Chiar dacă cel care-mi vorbi de RomaDispăru-ntr-un sfânt, sacramental amurg.
1914
* * *
Obidite, pleacă pe coline, puhoi,Ca plebea supărată pe Roma, nevrednic,Ca şirul negru de haldei – bătrânele oi,Diavolii nopţii cu glugi de întuneric.
Sunt mii. Şi toate mişcă ritmic prin lume;Ca vreascuri mici – focoşi genunchi de viteCe sar, aleargă, la gură cu bucle de spume,Ca sorţii ce se trag din roţile învărtejite.
Le-ar trebui un rege şi un negru – Aventine*,O Romă a oilor tot cu şapte mari coline,Lătratul dulăilor, un foc sub cerul înalt,Fum iute de la case şi iz amar de ovine.
Nourosul tufăriş precum zidul a pornitSpre oile păstrând dezordinea lor sfântă.Din corturi, alergând, oştenii au ieşit.Împovărat atârnă valuri, valuri de lână.
1915_______ *Aventine – unul din cele şapte dealuri (coline) pe care e situată Roma.
* * *
Cu vesel nechezat păşunează herghelii,Şi rugina romană acoperi vale, culme;Poartă ale timpului repezişuri negrii.Aur sec de primăvară cu clasic renume
Călcând în picioare frunzele de stejar,Aşternute abundent pe poteca pustie,Îmi amintii finele trăsături ale lui Cezar –Profilu-i feminin, perfidă gropiţă-n bărbie.
Aici sunt Capitoliul şi Forumul, departe,Prin veştezirea naturii de un calm ideal,Pe August îl aud şi în margini de lumi uitateUn măr rostogolindu-se – simbol imperial.
Da, la senectute fie-mi tristeţea luminoasă:Eu mă născui la Roma, la ea am revenit;Toamna de lupoaică-mamă mi-a fost, duioasă,Şi – lună a lui Cezar – augustul mi-a zâmbit.
1915
Poza poetului din dosarul NKVD