Se ia una bucată norvegian lovit în cap de bolțarul lui Cupidon. Dornic să boțească patul cu iubirea sa la fel de norvegiană, acesta apare cu o pancartă pe care stă scris mare cu litere (b)vulgare că fetișcana va deschide porțile palatului dacă respectivul adună 1 milion de like-uri.
Nătărăii din toată lumea tresar și se înghesuie să-l ajute ca într-o clacă de proporții inimaginabile. ”Din share-uială în share-uială spre penetrarea finală” strigă înfierbîntată mulțimea. După cîteva ore băietanul adună peste 1 milion de like-uri și se pricopsește cu fata și jumătate de împărăție.
[… înserează pauză de gîndire aici…]
Ce se întîmplă cu lumea asta, oameni buni? Odinioară Făt Frumos străbătea mări și țări și treacea prin încercări nebănuite pînă să ajungă la Ileana Cosînzeana. Pînă nu demult, iubirea dintre doi tineri era o taină, un secret minunat.
Astăzi totul e public. Nimic nu mai e ascuns. Intrigi, dezvăluri, picanterii – toate sunt pe internet explicate și ilustrate pe înțelesul oricui. Navighezi printre rufe murdare și bîrfe. Totul e șocant, nemaivăzut, uluitor. Normalul e demodat și nu mai are căutare.
În ritmul acesta, în cîțiva ani vom avea alegeri electorale pe Facebook. Candidatul cu poza cea mai reușită cîștigă. Iar oligarhii vor ajunge să exclame după exmplul lui Rockefeller: nu mă întrebați cum am făcut primul million de like-uri!
Stau și mă întreb însă ce s-ar întîmpla dacă aș reuși și eu acest lucru. Cum ar fi ca 1 milion de oameni să intre la mine pe blog și să-mi acorde gestul ”de apreciere supremă”? Răspunsul e destul de simplu. Dacă aș reuși să strîng grămădoiul acesta de aprecieri…
… pur și simplu aș avea 1 milion de like-uri; atît și nimic mai mult.