îngrădirea spațiului public sau comercializarea lui (vezi cazul Green Hills Nistru) reprezintă o metodă de expropriere/înstrăinare a locuitorilor unui oraș de un bun comun, sau o condiționare a utilizării lui (din cetățean ești transformat în consumator), la fel, cum sînt sistematic privați chișinăuienii de sentimentul apartenenței la oraș datorită demolării unor clădiri de patrimoniu arhitectural, cu o valoare istorică (în general datorită schimbării radicale/abrupte a peisajului urban) – cazul vechei poște, care mai este încă prezentă în memoria colectivă.
în acest caz valoarea arhitecturală/artistică alături de cea istorică/de patrimoniu formează o nouă valoare, la fel de imporantă, ce le unește pe celelalte două – cea de bun comun, care aparține comunității și care trece dincolo de valoarea financiară a terenului pe care este amplasat un monument sau altul sau de valoarea obiectului în sine – iar în acest caz comunitatea are dreptul de a decide soarta acestui bun (comun), comunitatea are responsabilitatea, poate și ar trebui să-l revendice, fie monumentul, fie peisajul urban (spațiul construit, spațiul natural sau golul din peisaj). Proiectul Green Hills Nistru (numai Green Hills nu este) de lîngă Biblioteca Națională, privit din această perspectivă, trebuie scos la o dezbatere publică astfel încît locuitorii Chișinăului să se poată pronunța pe marginea acestui caz.
usv
pentru a lua parte la discuții FB pe marginea proiectului Green Hills Nistru mergi aici și aici
