Prin clasa a XII-a cînd cei mai buni elevi pregăteau dosarele  pentru Universități de  peste hotare  se întîmpla că mă întrebau și pe mine de ce nu o fac. Eu încercam să-i conving că la noi depunînd eforturi oricine are șanse să izbutească. Îi mai întrebam ce o să se întîmple aici dacă v-or pleca cei mai buni.     Pînă la urmă toți au rămas pe pozițiile lor. Cei ce au vrut să plece au plecat, cei ce au împărtățit ideiile mele au rămas. Între timp colegii noștri au mai revenit în vacanțe, ne-au pozestit cum le merge, au spus că au burse mai mari ca noi, că comparativ cu ale noastre condițiile lor sunt mai bune etc.    Noi ne bucurăm pentru ei și între timp conștientizăm că cei ce au rămas au toți aceeași frică "Sindromul Peter Pen"(așa l-am numit noi) . Toți conștientizează că mai bun sau mai rău ajutorul părinților oricum aste o vestă de salvare. Puțini știu la sigur că se vor descurca dacă într-o bună zi vesta v-a dispărea. Ieri o fostă colegă care locuește de ceva timp în Germania mi-a spus că a ocupat locul II la olimpiada republicană de limbă rusă (evident din Germania). Eram foarte bucuroasă pentru ea! Apropo felicitări Irina! Dar în același moment mi-am amintit lecțiile de istorie la care profesoara spunea că România a devenit independentă și recunoscută de Marile Puteri datorită feciorilor de boieri care-și facuse studiile în Europa și care la moment reprezentau România. Mă întrebam: Oare Republica Moldova v-a crea veodată condiții atractive pentru specialiștii nostri cu studii de peste hotare?P.S. Da dezorientați pentru că realitatea  distruge vise.