STARE
Respiri în fața oglinzilor zilei
din care nu îți mai apare chipul,
aburi reci ies dinăuntru sicriului
cu lumânări aprinse din senin;
un pâianjen lung își țese pânza
pe la toate colțurile, prin laterale,
consolidând cum poate mai bine
structura pilonilor putreziți;
ar trebui să spui ceva răspicat,
e timpul să înveți a vorbi,
să nu stai aciuat pe un sac
umplut cu ciolane până în vârf.
această stare a ta te preface
în ceață rapace, se duce cu aerul
direct în plămâni, intră în ochi,
lăsând urme de rouă pe acolo.
UBICACIÓN
Respiras ante los espejos del día
donde ya no aparece tu rostro,
vapores fríos salen desde la tumba
con velas encendidas de la nada;
una araña larga pone su telaraña
por todos las esquinas, por los laterales,
reforzando como puede mejor
la estructura de las pilastras podridas;
tienes que decir algo inteligible,
ha llegado la hora de hablar,
para no estar sentado sobre una bolsa
llena de huesos hasta arriba;
esta ubicación tuya te transforma
en una niebla voraz que se va con el aire
hacia los pulmones, entra en los ojos,
dejando rastros de rocío por alla.