Dragostea adevărată implică sacrificiu.
Dragostea nu e să iubești doar pe cei apropiați, familia, prietenii…ar fi prea ușor. De aceea nu toți cei ce zic Doamne, Doamne vor intra în Împărăția Tatălui, ci acei care urmează pașii Lui, acei care chiar dacă le este greu, învață sa iubească și să transmită dragostea lui Dumnezeu și celor care i-au supărat, i-au rănit, i-au jignit sau i-au înjosit.
În dragoste dăruiești totul fără a aștepta nimic înapoi. Așa este ea, dăruitoare. Iar dacă vei primi ceva înapoi, acela este rodul dragostei care Dumnezeu a pus-o în noi, nicidecum meritul nostru.
Isus a renunțat la tot, a dăruit totul, chiar pe sine însuși. E așa minunat și incredibil cum a ales să moară pentru noi când ÎNCĂ eram păcătoși. Nu a așteptat ca să ne pară rău de viața de păcat sau să ne îndreptăm din calea noastră care ne duce la pierzare. Și-a arătat dragostea înainte să facem ceva pentru El, pentru ca asta este El… dragostea însăși.
Când iubești pe cineva îi demonstrezi asta prin cuvinte, dar mai ales prin fapte. Isus a făcut cea mai mare demonstrație de dragoste din toată istoria lumii. S-a sacrificat fiind nevinovat pentru oameni care I-au dat spatele. Ști de ce? Pentru că fiecare să se simtă valoros într-o lume plină de egoism, de invidie, de lăcomie, într-o societate în care oamenii se îngrijesc de propriile interese ne ținând cont de sentimente trădate sau de inima rănită. Da… ești valoros, sufletul tău prețuiește mai mult decât crezi! Faptele lui Isus spun tot!
Oare ce am făcut pentru a merita o dragoste așa de mare?
