.jpg)
Acest articol este înscris în concursul de eseuri. Puteți să contribuiți cu un LIKE, trecînd pe site-ul concursului, CLICK AICI!A fi român înseamnă o gamă largă de calificative caraceristice națiunii noastre tinere. Românul este în căutarea și crearea propriului tipar. Junimea a reprezentat unul din primii pași ai creării unei identități independente, care a descoperit, a instruit și a adus un nou val de talente, perfecționând națiunea noastră românească. Și totuși putem să fim demni că în fiecare etapă am avut personalități fără precedent, cum ar fi Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu, Grigore Vieru și alții.La fel cum scria M. Eminescu în ziarul „Timpul” în 1878, ”Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.” De aceea aș vrea și astăzi să fim la fel de respectuoși de românitatea noastră, precum au fost strămoșii noștri în 1878.Din ce observ astăzi, românului contemporan, îi lipsește o notă de optimism și de narcisism.Ce obiceiuri frumoase avem și cu părere de rău nu le promovăm! În cărțile cu același titlu ”Sărbătorile la români”, etnografii Tudor Pamfile și Simion Florea Marian, au descris toate obiceiurile și tradițiile poporului nostru. E interesant faptul că românii din diferite regiuni sărbătoresc unele sărbători cu un specific al lor. Acest lucru, după părerea mea, ne face mai interesanți și mai deosebiți de alte națiuni.Chiar dacă avem accente diferite de la o zonă la alta, tot o limbă vorbim. O limbă în care a vorbit și Eminescu.Fiind basarabean după origine, m-am intersectat în ultima jumătate de an cu români din Oltenia, Dobrogea, Muntenia, Moldova si Ardeal. Inițial mă sfiam de accentul pe care il am. Însă mi-am dat seama că multora le place felul în care vorbesc basarabenii, la fel cum mie imi plac accentele din alte zone ale României. Și nu trebuie să ne fie rușine să vorbim așa cum știam de mici copii. Fiecare specific are farmecul său!Și cât de tare inamicii ar dori dezmebrarea poporului nostru, sunt sigur că vom supraviețui tuturor intențiilor și sper că vom avea parte de o a doua ”Marea Unire”, cât mai curând.Eminescu scria că ”Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă” (Timpul, iunie 1878). Astăzi avem nevoie de astfel de personalități ca M. Eminescu, care să ne îmbărbăteze, să ne trezească conștiința națională dar și dragostea de imaginea de sine.Cu toate acestea nu trebuie să uităm un singur lucru, că suntem români și ne mândrim cu aceasta!© Perdivară DorinDIN BLOGURILE MOLDOVEI
”SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM”
Cu cât orgoliu francezii își respectă și își promovează identitatea lor; cu câtă eleganță englezii își păstrează imaginea și tradițiile; cu câtă voluptate și respect nemții își iubesc națiunea! E timpul să ne mândrim și noi de simplu fapt, că SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM!
.jpg)
Acest articol este înscris în concursul de eseuri. Puteți să contribuiți cu un LIKE, trecînd pe site-ul concursului, CLICK AICI!A fi român înseamnă o gamă largă de calificative caraceristice națiunii noastre tinere. Românul este în căutarea și crearea propriului tipar. Junimea a reprezentat unul din primii pași ai creării unei identități independente, care a descoperit, a instruit și a adus un nou val de talente, perfecționând națiunea noastră românească. Și totuși putem să fim demni că în fiecare etapă am avut personalități fără precedent, cum ar fi Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu, Grigore Vieru și alții.La fel cum scria M. Eminescu în ziarul „Timpul” în 1878, ”Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.” De aceea aș vrea și astăzi să fim la fel de respectuoși de românitatea noastră, precum au fost strămoșii noștri în 1878.Din ce observ astăzi, românului contemporan, îi lipsește o notă de optimism și de narcisism.Ce obiceiuri frumoase avem și cu părere de rău nu le promovăm! În cărțile cu același titlu ”Sărbătorile la români”, etnografii Tudor Pamfile și Simion Florea Marian, au descris toate obiceiurile și tradițiile poporului nostru. E interesant faptul că românii din diferite regiuni sărbătoresc unele sărbători cu un specific al lor. Acest lucru, după părerea mea, ne face mai interesanți și mai deosebiți de alte națiuni.Chiar dacă avem accente diferite de la o zonă la alta, tot o limbă vorbim. O limbă în care a vorbit și Eminescu.Fiind basarabean după origine, m-am intersectat în ultima jumătate de an cu români din Oltenia, Dobrogea, Muntenia, Moldova si Ardeal. Inițial mă sfiam de accentul pe care il am. Însă mi-am dat seama că multora le place felul în care vorbesc basarabenii, la fel cum mie imi plac accentele din alte zone ale României. Și nu trebuie să ne fie rușine să vorbim așa cum știam de mici copii. Fiecare specific are farmecul său!Și cât de tare inamicii ar dori dezmebrarea poporului nostru, sunt sigur că vom supraviețui tuturor intențiilor și sper că vom avea parte de o a doua ”Marea Unire”, cât mai curând.Eminescu scria că ”Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă” (Timpul, iunie 1878). Astăzi avem nevoie de astfel de personalități ca M. Eminescu, care să ne îmbărbăteze, să ne trezească conștiința națională dar și dragostea de imaginea de sine.Cu toate acestea nu trebuie să uităm un singur lucru, că suntem români și ne mândrim cu aceasta!© Perdivară Dorin
Acest articol este înscris în concursul de eseuri. Puteți să contribuiți cu un LIKE, trecînd pe site-ul concursului, CLICK AICI!A fi român înseamnă o gamă largă de calificative caraceristice națiunii noastre tinere. Românul este în căutarea și crearea propriului tipar. Junimea a reprezentat unul din primii pași ai creării unei identități independente, care a descoperit, a instruit și a adus un nou val de talente, perfecționând națiunea noastră românească. Și totuși putem să fim demni că în fiecare etapă am avut personalități fără precedent, cum ar fi Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Nichita Stănescu, Grigore Vieru și alții.La fel cum scria M. Eminescu în ziarul „Timpul” în 1878, ”Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor.” De aceea aș vrea și astăzi să fim la fel de respectuoși de românitatea noastră, precum au fost strămoșii noștri în 1878.Din ce observ astăzi, românului contemporan, îi lipsește o notă de optimism și de narcisism.Ce obiceiuri frumoase avem și cu părere de rău nu le promovăm! În cărțile cu același titlu ”Sărbătorile la români”, etnografii Tudor Pamfile și Simion Florea Marian, au descris toate obiceiurile și tradițiile poporului nostru. E interesant faptul că românii din diferite regiuni sărbătoresc unele sărbători cu un specific al lor. Acest lucru, după părerea mea, ne face mai interesanți și mai deosebiți de alte națiuni.Chiar dacă avem accente diferite de la o zonă la alta, tot o limbă vorbim. O limbă în care a vorbit și Eminescu.Fiind basarabean după origine, m-am intersectat în ultima jumătate de an cu români din Oltenia, Dobrogea, Muntenia, Moldova si Ardeal. Inițial mă sfiam de accentul pe care il am. Însă mi-am dat seama că multora le place felul în care vorbesc basarabenii, la fel cum mie imi plac accentele din alte zone ale României. Și nu trebuie să ne fie rușine să vorbim așa cum știam de mici copii. Fiecare specific are farmecul său!Și cât de tare inamicii ar dori dezmebrarea poporului nostru, sunt sigur că vom supraviețui tuturor intențiilor și sper că vom avea parte de o a doua ”Marea Unire”, cât mai curând.Eminescu scria că ”Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă” (Timpul, iunie 1878). Astăzi avem nevoie de astfel de personalități ca M. Eminescu, care să ne îmbărbăteze, să ne trezească conștiința națională dar și dragostea de imaginea de sine.Cu toate acestea nu trebuie să uităm un singur lucru, că suntem români și ne mândrim cu aceasta!© Perdivară Dorin