Apa îţi intră mai peste tot şi nu-ţi prea arde a eroism sau fapte mari, decât doar atunci, cînd fapta cea mare te poate acoperi generos cu o umbrelă şi servi cu un ceai fierbinte. Dar astea sunt detalii.

Păşeşti apăsat parcă pentru a te răzbuna pe aceea că în căşti se aude ceva absolut nepotrivit şi că la prima cotitură începe să-ţi miroase a ulei ars.

Scoţi nervos o mănuşă ca să poţi răspunde la telefon şi îl scapi jos.

Apa îţi intră peste tot.

În schimb nu mai mirose aiurea a uleiuri şi cartof răsprăjit.
Şi-ţi aminteşti că azi, undeva într-un club de noapte, vor răsuna melodii pe care ai fi vrut să le auzi şi tu live.
Dar apa tre' să fi ajuns şi acolo.

Începi să răscoleşti prin minte, să înţelegi cum de ai uitat de eveniment dar apoi ajungi să te întrebi cum'de se întîmplă că oamenilor le abate pe aşa vreme să ia decizii, să divorţeze, să rupă poze, să ardă ulei.
Că aşa zic statisticile, dintr-un articol citit dimineaţă: în ianuarie creşte substanţial numărul despărţilor.
Poate pentru că e un fel de ritual de început de an, poate pentru că asta au cerut de la Santa, poate pentru că sărbătorile au fost şi ele arse.. sau poate totuşi, aşa cum zice statistica - pentru că le e frică s-o facă puţin mai devreme şi să rămînă singuri de săbrători.
Într-o aşa ordine de idei, ar fi cazul să crească cifra şi prin martie. Aşa cam pe după data de 8 .. depinde care a fost cadoul :) sau poate nu. Că, la drept vorbind, femeia este o consumatoare, fiind lăsate la o parte toate cuvintele frumoase care pot şi trebuie să fie spuse ca o completare obligatorie a noţiunii de femeie.
Undeva mai adînc, acolo unde nu vrea ea să se vadă, femeia este o materialistă. Ea va căuta, fără chiar să ştie asta,  realizări materiale pentru marele sale aspiraţii, de la pantofii cei mai frumoşi şi până la procreare.
Să fie oare întotdeauna femeia o cauză în începutul sfîrşitului, sau doar un efect?

Exact la cuvîntul "efect" mă stropeşte, din tot sufletu parcă, de sub roţile unei maşini frumoase. Cauza desigur fiind ploaia.

Şi iar peste tot apă.
Ce bine că eram aproape acasă.