Atâția ani văd chipu-ți tristPrivirea-ngânduratăDe-atâta timp n-ai nici un visși fruntea-i încruntată
Culorile ți s-au pierdutși haina-i învechităIar glasul se preface-n plâns…de zâmbet ești lipsită..
De-atâta timp eu tot te chem…Departe ești de lumeadorm, dar în gând sper:,,cândva mă vei striga pe nume”
