Campania umanitară ”Moș Crăciun și nu Ded Moroz” s-a desfășurat în perioada 18.12.2012 – 03.01.2013. Scopul acesteia a fost susținerea românismului și nu în ultimul rînd ajutorul pentru copii din regiunea transnistreană să primească în dar cărți în limba română. Cu toate că a durat o perioadă destul de scurtă, am reușit să strîng mai puțin de 100 de cărți și reviste!
Titlul campaniei nu era pus la întîmplare. Copiii din regiunea separatistă sunt foarte tare influențați de cultura rusească. De aceea, generația transnistreană nu-și cunoaște foarte bine principalele personajele românești, cum ar fi Moș Crăciun. Ei il au pe omologul Ded Moroz și pe Snegurocika – nepoțica acestuia, care îl însoțește în noaptea de Revelion.
Astfel pe data de 03.01.13, copilașii din internatul pentru copii orfani au primit cărțile donate! (Apropo, aceasta fiind a doua instituție de învățămînt din oraș, după Liceul Teoretic ”Alexandru cel Bun”, în care se predă în limba română cu grafie latină. În restul 20 de școli din oraș se predă în limba rusă sau ucraineană.)
Ajungînd la Internat, copii deja ne așteptau. Erau 10 la număr și ei au fost primii care s-au bucurat de darul oferit de noi. Însă mi-aș fi dorit să nu-i găsesc acolo. Pentru că părinții lor din diferite motive n-au putut să-i ia acasă pe timpul sărbătorilor de iarnă și micuții au sărbătorit Crăciunul și Revelionul in ”familia” lor condiționată!
Directorul adjunct ne-a oferit sala festivă în care urma să facem darul pentru ei. Cu mine au venit două colege de liceu care m-au ajutat să amenajăm sala. Cînd totul a fost gata, copilașii au luat loc pe scaune și au primit dulciuri de la ”Moșu”. După o scurtă prezentare a evenimentului, le-am propus să se apropie de băncile unde erau aranjete cărțile și să se uite în ele.
Aici am fost plăcut surprins! Mă așteptam la o reacție pasivă, nepăsătoare și poate de sfială. Însă copii îndată s-au repezit la cărți și le răsfoiau cu un interes extrem de mare! Și cît de curioși au fost! E greu de transmis emoțiile pe care le-am trăit în acea clipă! Unii au reușit sa-și aleagă cartea preferată! Și cea mai solicitată carte era cea de bucate.
După ce ei au făcut cunoștiță cu darul, printr-un joc ne-am cunoscut cu fiecare din ei. Apoi i-am propus să ne jucăm, ca să-i mai distrăm și sa-i facem ziua mai interesantă și mai neobișnuită.
De asemenea copiii ne-au zis ghicitori, poezii, au cîntat și ne-au colindat și o făceau fără să se pregătească din timp!
În același timp am aflat și istoria celor două surori, Ahmina și Amina, care au venit în internatul din Bender în anul trecut. Fetele cu greu vorbesc în limba româna însă timp de un an au exersat destul de bine. Amina, din propria inițiativă a vrut să ne citească o poezie dintr-o carte recent primită în dar.
Ahmina și Amina
Am incercat să-i îndulcim cu cîteva ciocolate și au rămas foarte fericiti! Nu degeaba se spune că ciocolata e elixirul fericirii.
Emoțiile și trăirile pe care le-am avut e greu de transmis! Cînd vezi acei ochi fericiți primind în dar o simplă carte, automat te simți la fel de bine ca și ei. E greu de ințeles faptul că, pentru acești copilași, o simplă carte poate fi un motiv de fericire, pe cînd pentru unii din noi - e un obiect obișnuit de pe raftul camerei iar pentru alții e un obiect ce strînge praful. Cîtă bucurie și cîtă satisfacție sufletească am primit, după ce am văzut ochii fericiți ai celor 10 copilași ”bătuți de soartă”, care și-au petrecut sărbătorile de iarnă departe de casă și de părinții săi!
La sfîrșit, cînd deja trebuiam să plecăm, copii ne țineau de mîini , ne cuprindeau și nu vroiau să ne despărțim. Era un moment destul de sentimental.
În acea zi am primit o plăcere extraordinară și am fost încărcat cu o energie pozitivă pentru încă cîteva zile! Merită să fii voluntar, mai ales cînd ești remunerat cu zîmbete sincere de la cei nevoiași!
Vă mulțumesc tuturor celor care ați contribuit și ați donat cărți pentru acești copilași minunați!
