“În televiziune, ca şi în muzică, există partitură, dirijorii care stau în faţă şi dau intrarea” (L.Burlea)
Astăzi mi-e dor de televiziune. Îmi amintesc ce emoţii aveam la prima mea întîlnire cu ea. Aoleu!
Era în 2004, in ultimul an de liceu. Am fost invitată la o conferinţă de presă, în calitate de reprezentant al ziarului şcolar “Next Generation” (eram redactor-şef). S-a vorbit acolo despre tortură, în special despre situaţia de la penitenciarul din Rezina. La final am dat şi un interviu pentru telviziunea locală ELITA TV. Cineva de acolo, care mi-a devenit între timp un bun profesor şi un scump prieten, mi-a zis că sunt telegenică şi m-a invitat să prezint HOROSCOPUL. În acel moment stelele mi-au îndreptat viaţa în altă direcţie.
Eram în ultimul an de liceu, cum am mai spus. Mă gîndeam să urmez facultatea de Economie sau Chimie, că eram la profil real şi-mi plăceau obiectele exacte. Mămica mă vedea prin Serviciul Vamal. Mai vroiam şi la Academia de Muzică, că făcusem 7 ani vioară. Dar jumătate de an cît trecuse de cînd fierbeam în oala televiziunii, m-a făcut să îndrăgesc această lume. “Jurnalismul şi Ştiinţele Comunicarii” era printre puţinele faculătţi cu examen de intrare. Am decis: dacă dau examenul bine şi trec la buget – rămîn la Jurnalism, daca nu – mă duc la Economie. În test am avut de scris întrebări pentru un interviu cu primarul localităţii. La Elita aflasem deja cîteva secrete ale meseriei, de felul “nu pune întrebări închise, nu scrie propoziţii lungi şi complicate”. A mai trebuit să fac o ştire utilizînd cuvintele propuse. Aveam puţină experienţă şi în acest domeniu, că înafară de horoscop, la ELITA mi-au permis să fac şi reportaje pentru buletinul de ştiri. O altă însărcinare la examenul de intrare era să scriem un eseu despre probleme societăţii noastre. Aici, n-o să mă credeţi, m-au ajutat cărţile pe care mi le tot aduceau iehoviştii, iar mie mi-era ruşine să nu le iau. Era o broşură care se numea “Treziţi-vă”. Aici era mai puţină spălare de minte religioasă, în schimb găseam informaţii utile sociale şi de divertisment. De aici am aflat date concrete despre migraţie, despre violenţa în familie, despre viciile oamenilor, informaţii pe care le-am folosit în eseul meu. Am luat nota 9 la examen. Eram în lista bugetarilor. Am zis că asta-i soarta şi am rămas la Jurnalism. Şi nu regret. La cît de repede mă plictisesc de rutină, nu ştiu cum era să rezist la un post de contabil sau de ce era să mai iasă din mine după facultatea de Economie. Totuşi am ales să fac Jurnalismul Economic. Am mai avut şi posibilitatea să urmez concomitent Facultatea de Arte Frumoase, în orchestra Struguraş a USM. Deci planurile mele oricum s-au îndeplinit într-un mod sau altul. În fiecare vacanţă mă întorceam la Elita, acolo de unde a pornit totul. Pînă am dat de radio, care a devenit o nouă pasiune, dar despre asta – altă dată. Astăzi mi-e dor de televiziune!
