12►
După patru ani de zile, am revenit la Paris. Acum am văzut orașul dragostei cu alți ochi.
De la început am remarcat că, spre deosebire de 2008, pe Turnul Eiffel nu mai erau stelele Uniunii Europene, iar pe Champs-Elysees, în seara de Revelion, au lipsit focurile de artificii. „Nu mai sunt la modă”, spun francezii zâmbind. Deh, și cum Parisul este cel care dă tonul în materie de modă, cine știe, poate că, pe bună dreptate, va schimba tradiția…
Dincolo de aceste mici detalii, Parisul rămâne mereu Paris. Iarnă, vară, primăvară, nu contează, una dintre cele mai mari metropole ale lumii continuă să fie punctul de atracație pentru turiștii dornici de a-i exploara frumusețile și, de ce nu, obiceiurile citadinilor.
Dovada, cozile infernale de la Tour Eiffel (vederea de pe turn merită însă efortul), Musee du Louvre, Notre-Dame sau aglomerația de la Arc de Triomphe, Champs-Elysees, Place de la Concorde, Moulin Rouge, Sacre Coeur sau impunătorul Versaille.
De sărbători, inclusiv Mona-Lisa a fost suprasolicitată. Louvre-ul mișuna de turiști, ca tot Parisul, de altfel. La închderea muzeului, cu greu puteau fi convinși să părăsească impresionantele săli cu tablouri sau statuile maiestuoase…
La trecerea dintre ani m-am convins încă o dată că francezii sunt ași în materie culinară, şi excelează mai ales la capitolul dulciuri. Vă las să sorbiți în pozele atașate câteva dintre deliciile pe care le-am avut pe masă. Păcat că pe la noi lipsesc cireșele din Chile. Mi-au adus în suflet un strop din aroma verii, deşi gustul era cam diferit de cel de la noi…
Dacă ajungeți în Franța, nu ezitați să răsfoiți sau să urmăriți presa franceză. Televiziunile îți fură ochii cu imaginea impecabilă și degajarea sau lejeritatea de care dau dovadă jurnaliștii pe ecran, iar presa scrisă, colorată cu gust, apare în pagină cu o alură caracteristică celor cu vechime și versați în domeniu. Am face bine să tragem cu ochiul și spre vest la acest capitol, nu numai spre est, de unde ne inspirăm încă cel mai mult.
La Paris se citește. Mult și diferit. Ultimul bestseller – pentru femei, cel puţin! -, este cartea semnată de Ines de la Fressange, „La Parisienne” (Trad. – Pariziana). O apariție făcută să îți placă de la prima atingere. Promit să împărtășesc din impresii și aici, pe blog, într-o viitoare postare.
A urmat apoi Bruxelles-ul, capitala „oficială” a Uniunii Europene.
Cu o emblemă puțin cam ciudată pentru cei care nu îi cunosc legenda – statuia Manneken-Pis, într-o traducere liberă, „pişălcosul”. Legenda spune că puștiul ar fi salvat Bruxelles-ul de la un mare incendiu și, astfel, a devenit emblema orașului.
Ceea ce mi-a plăcut în Bruxelles a fost arhitectura și străduțele cochete cu magazinele doldora de ciocolată de pe margini. O altă „specialitate a casei”, care m-a cucerit de la început, au fost scoicile, mâncare tradiţioală belgiană. Pentru turiștii ajunși în Grand Place fructele de mare sunt o binecuvântare şi nu le puteţi rata în niciun caz. Evident, prețul este pe măsură, iar turiştii din jurul pieţii principale a oraşului – Grand Place – sunt victime sigure. Nicio problemă însă, dacă prindeți perioada reducerilor, recuperați la shopping!
Enjoy!