Posibil că nu sunt singura care nu odată și-a pus întrebările:” Cine sunt?”, ”Ce vreau să fac?”, ”Încotro merg?”.Întrebări condimentate cel mai des cu incertitudini și ezitări. Nu știu 
exact cine sunt dar știu precis ce vreau să fac și spre ce vreau să tind.
Și nu am să înșir aici realizările mele de până acum. Căci ar arăta ca un fel de ”Sunt modestă și vreau să se cunoască!”. În acest textuleț doar voi da glas unor strigări ale sufletului, unor gânduri ce se cer auzite, înțelese, acceptate.
Universitatea nu e decât o punte care mă va ajuta să trec la un alt nivel în drumul pe care mi l-am propus să-l parcurg. Dar știu că în scara vieții trepte sunt multe, și doar de noi depinde câte vom urca și cu ce viteză.
Frumosul, în viziunea mea, întruchipează arta, literatura, cuvântul! Iar frumusețea, în diversitatea coloritului ei, este ceea ce place oamenilor, ceea ce unește și inspiră.
Ce vreau să fac? Vreau să arăt lumii frumusețea universului din prisma propriilor emoții, percepții, interpretări. Iar frumusețe este în orice: în ploi și soare, tristeți și bucurii, iubiri și regrete, bătrâni și tineri, căldură și frig. Frumusețea există în toate, trebuie doar descoperită, înțeleasă, simțită cu tot sufletul.
Mă voi simți implinită dacă voi reuși să trezesc zâmbete pe chipurile celor dragi, speranțe în inimi secătuite de durere, voință în suflete istovite de dezamăgiri. Până la urmă frumusețea adevărului este relativă comparativ cu frumusețea mărunțișurilor din care ne croim viața, comparativ cu dragostea și credința în Dumnezeu, în mai bine, în viitor!
Tind să scot la iveală frumosul dintr-o lume care riscă să amorțească în rutină, în renunțare. Și pentru asta, sper, mă va ajuta Cuvântul! Voi face pași mici, dar siguri!
E ceea spre ce tind! E ceea ce vreau să fac! Și dacă îmi vor reuși, pretind că voi găsi răspuns și la prima întrebare: ”Cine sunt eu?”
