În luna decembrie, înainte de plecarea, cu circa 100 de membri ai Consiliului Unirii, la Alba Iulia, coordonatori și membri activi ai CU au oferit o conferință de presă, în care au prezentat bilanțul Platformei unioniste, în cooperare cu Platforma civică Acțiunea Civică, precum și Manifestul Unioniștilor, ca viziune multiaspectuală asupra realizării aspirației seculare de unitate națională a tuturor românilor. Acum reluăm textul acestui Manifest, care va apare și într-o broșură. Postăm și pentru cei care, la diferite postări pe blog, ne tot sugerează să ne ocupăm de altceva – de exemplu de limba filmelor în cinematografele noastre… Problemă care, alături de altele de același fel, nu se va rezolva cât o tagmă de conducători ce vin la putere cu mesaje naționale, după care ne arată clar că sunt niște oameni mici, fără identitate națională și orientare politică strategică, fiind, de fapt, niște mincinoși, hoți și hapsâni nestăpâniți.
MINCIUNA ne-a dezbinat 200 de ani, ADEVĂRUL ne va uni pe veci
Reîntregirea Ţării nu este un scop în sine
În afară de restabilirea dreptăţii şi a adevărului istoric, prin înlăturarea consecinţelor Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, distanţarea de minciună şi comunism, Unirea, pentru R.Moldova, este şi unicul mijloc sigur de a-şi atinge scopul suprem: îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE, recuperarea decalajelor economice considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi – în raport cu statisticile medii pe UE.
Și – SĂ REVENIM ACASĂ, să ne regăsim în marea familie a civilizaţiei europene, nu săraci şi umiliţi, ci cu bunăstare şi demnitate.
Să îi redăm poporului român Demnitatea!
STOP minciunii!
STOP hoției şi nedreptăţii!
STOP degradării spirituale!
STOP sărăciei!
Cuprins
Introducere
Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova
Actul Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918
Ideea Naţională în viziunea unioniştilor
ADEVĂRUL şi MINCIUNA
Basarabia după 20 de ani de Independenţă
Probleme identificate drept critice, care confruntă R.Moldova
Ce e de făcut?
Argumente pro şi contra Unirii, demontarea miturilor
Adevăr, Dreptate, Muncă, Demnitate – condiţii necesare modernizării şi producerii saltului de ascensiune
Strategiile de creştere conomică – chintesenţa noilor paradigme de dezvoltare
Viziunea şi dezideratul Consiliului Unirii în producerea schimbării
Anexa nr.1
Anexa nr.2
APEL către cei 30 de milioane de români din întreaga lume
Introducere
Reflectând profund şi cu îngrijorare asupra adevărului istoric şi a proceselor social-economice, politice şi geopolitice, desfăşurate până în prezent în Basarabia, asupra evoluţiei lor în perioada post-formare a statalităţii R.Moldova, precum şi a tendinţelor de „avansare pe calea spre viitor”, considerăm necesar şi oportun să aducem la cunoştinţa populaţiei viziunea şi misiunea forţelor unioniste în relansarea Modernizării şi a Dezvoltării autentice a Republicii Moldova.
În acest context, Mişcarea Unionistă reprezintă o nouă forţă motrice, capabilă să ofere (să insiste în):
- revenirea la normalitate, la valorile general-umane şi naţionale, la coeziunea civică;
- elaborarea şi implementarea unui Plan de Modernizare şi Dezvoltare („Planul Marshall”), cu vectorul orientat spre NATO şi UE, sincronizat – pe toate dimensiunile – cu procesele social-economice din România.
Scopul suprem al modernizării şi dezvoltării rezidă într-o creştere economică sustenabilă pe principii noi (o paradigmă nouă), care să asigure atât îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei şi integrarea în UE prin reîntregirea Ţării Româneşti, cât şi recuperarea decalajelor considerabile faţă de Ţara-Mamă, apoi – şi faţă de statisticile medii pe UE.
Premizele de bază pentru realizarea cu succes a acestor deziderate rezidă în:
- mobilizarea pentru coparticipare la cauza nobilă a întregii societăţi, pledându-se pentru un interes, o unitate şi un efort comun în făurirea propriului destin;
- asanarea societăţii, pe toate dimensiunile (istorie, identitate, educaţie, patrimoniu…), de minciună, demagogie şi manipulări, prin aducerea adevărului pe platforma de convieţuire a tuturor grupurilor sociale, promovarea adevărului aşa cum este – bun sau rău -, neadmiterea compromisului cu minciuna, a negocierii adevărului, a ambiguităţilor în politica promovată de actuala clasă politică;
- „ scoaterea sârmei ghimpate din capul oamenilor”, promovarea modelului de gândire în format 3D, ghidat de ADEVĂR,
- în aprecierea trecutului,
- trăirea prezentului
- şi crearea viitorului;
- respectarea valorilor general-umane.
Crearea acestor premize va mobiliza şi canaliza potenţialul civic, având efect sinergetic, spre muncă asidua în procesul de Modernizare şi Dezvoltare, în scopul ridicării calităţii vieţii fiecărui cetăţean.
D E C L A R A Ţ I A
DE INDEPENDENŢĂ A REPUBLICII MOLDOVA
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA, constituit în urma unor alegeri libere şi democratice,
AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale;
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria – parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostru;
LUÎND ACT de faptul că Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia“, prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991;
SUBLINIIND că, fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldovenească (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încălcînd chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat, la 2 august 1940, „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale“, iar Prezidiul său a emis, la 4 noiembrie 1940, „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească“, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.;
REAMINTIND că, în ultimii ani, mişcarea democratică de eliberare naţională a populaţiei din Republica Moldova şi-a reafirmat aspiraţiile de libertate, independenţă şi de unitate naţională, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunări Naţionale de la Chişinău din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şi hotarîrile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii române ca limbă de stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989, drapelul de stat, din 27 aprilie 1990, stema de stat, din 3 noiembrie 1990, şi schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991;
PORNIND de la Declaraţia Suveranitatii Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 23 iunie 1990, şi de la faptul că populaţia Republicii Moldova, exercitînd dreptul său suveran, nu a participat, la 17 martie 1991, în ciuda presiunilor exercitate de organele de stat ale U.R.S.S., la referendumul asupra menţinerii U.R.S.S.;
TINÎND SEAMA de procesele ireversibile – ce au loc în Europa şi în lume – de democratizare, de afirmare a libertăţii, a independenţei şi a unităţii naţionale, de edificare a statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă;
REAFIRMÎND egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora la autodeterminare, conform Cartei O.N.U., Actului Final de la Helsinki şi normelor de drept internaţional;
APRECIIND, din aceste considerente, că a sosit ceasul cel mare al săvîrşirii unui act de justiţie, în concordanţă cu istoria poporului nostru, cu normele de morală şi de drept internaţional,
PROCLAMĂ
solemn, în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, în numele întregii populaţii a Republicii Moldova şi în faţa întregii lumi:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ŞI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ŞI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ŞI VIITORUL, FĂRĂ NICI UN AMESTEC DIN AFARĂ, ÎN CONFORMITATE CU IDEALURILE ŞI NĂZUINŢELE SFINTE ALE POPORULUI ÎN SPAŢIUL ISTORIC ŞI ETNIC AL DEVENIRII SALE NAŢIONALE.
În calitatea sa de STAT SUVERAN şi INDEPENDENT, REPUBLICA MOLDOVA:
SOLICITĂ tuturor statelor şi guvernelor lumii recunoaşterea independenţei sale, astfel cum a fost proclamată de Parlamentul liber ales al Republicii, şi îşi exprimă dorinţa de a stabili relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes comun cu ţările europene, cu toate statele lumii, fiind gata să procedeze la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea, potrivit normelor de drept international şi practicii existente în lume în această materie;
ADRESEAZĂ Organizaţiei Naţiunilor Unite cererea de a fi admisa ca membru cu drepturi depline în organizaţia mondială şi în agenţiile sale specializate;
DECLARĂ că este gata să adere la Actul final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, solicitînd, totodată, să fie admisă cu drepturi egale la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi la mecanismele sale;
CERE Guvernului Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste să înceapă negocieri cu Guvernul Republicii Moldova privind încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi să retragă trupele sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova;
HOTARĂŞTE că pe întregul său teritoriu să se aplice numai Constituţia, legile şi celelalte acte normative adoptate de organele legal constituite ale Republicii Moldova;
Steagul Republicii Moldova
GARANTEAZĂ exercitarea drepturilor sociale, economice, culturale şi a libertăţilor politice ale tuturor cetăţenilor Republicii Moldova, inclusiv ale persoanelor aparţinînd grupurilor naţionale, etnice, lingvistice şi religioase, în conformitate cu prevederile Actului Final de la Helsinki şi ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Chişinău, Parlamentul Republicii Moldova, 27 august 1991
27 martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România
După o lungă perioadă de ocupație țaristă (1812-1918), venea, în sfârșit, și rândul Basarabiei de a se uni cu România. Această unire avea să capete un cadru legal pe data de 27 martie 1918, când, în ședința Sfatului Țării de la Chișinău, se proclama Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti (fosta Basarabie ţaristă) cu România (N.r.: Unirea a fost posibilă, inclusiv în urma susţinerii Armatei Române, care pus capăt atacurilor banditeşti ale bandelor bolşevice din Basarabia în cadrul Revoluţiei din 1917).
Conţinutul Actului Unirii
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia, acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama ei România.
Această Unire se face pe următoarele baze:
1.Sfatul Ţarii actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărîri se vor recunoaşte de Guvernul român.
2.Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi o administraţie proprie.
3.Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.
4.Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.
5.Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămîn în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.
6.Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
7.Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sînul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.
8.Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.
9.Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.
10.Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvîntului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.
11.Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.
Basarabia, unindu-se, ca fiică, cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi a garanţiilor de mai sus.
Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.
Preşedintele Sfatului Ţării, I.Inculeţ
Secretarul Sfatului Ţării, I.Buzdugan
La sfârşitul anului 1918, toate ţinuturile româneşti erau unite, formând România Mare
Organizarea Administrativă a României – 1930
UNIREA FACE PUTEREA
Manifestul Unioniştilor
Unitatea Naţională pentru Modernizare şi Dezvoltare
(Ideea Naţională în viziunea unioniştilor)
Moto: „Suntem adeseori zăpăciţi, aproape că nu mai ştim ce voim cu adevărat, nu mai ştim ce să facem, nu mai ştim ce să primim, nu mai ştim ce să respingem, nu mai ştim în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim aşa cum trebuie unii pe alţii; ne trebuie o idee – forţă care să ne limpezească de urgenţă capetele şi care să ne împreune pe toţi, plini de avânt şi intenţii bune, la lucru.” – Mihai Eminescu-
ADEVĂRUL ŞI MINCIUNA
Nu suntem împotriva nimănui,
Singurii noştri duşmani sunt minciuna şi ignoranţa! (Dr Napoleon Săvescu)
DEX : ADEVĂR, 1. (În opoziție cu eroare) Concordanță desăvârșită, confirmată de practică, între percepțiile noastre și natura obiectivă a lucrurilor percepute; cunoștință autentică despre realitatea obiectivă, reprezentând a reflectare justă a acesteia. ◊ Adevăr obiectiv = conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, și este independent de conștiința omului.Adevăr relativ = adevăr obiectiv condiționat istoricește, susceptibil în permenență de transformări și perfecționări. Adevăr absolut = suma adevărurilor relative privite în devenirea lor infinită. 2. (În opoziție cu minciună) Ceea ce corespunde realității, ceea ce există ori s-a întâmplat în realitate.
Lat. ad + de + verum. MINCIUNĂ (minciúni), s. f. – 1. Neadevăr. – 2. Gogoa ș ă. Vorbă contrară adevăruluĭ spusă pentru a în ș ela; Fabulă, fic ț iune; abureală, bărbiereală, bra ș oavă.
Pactul Ribbentrop-Molotov (1939)
Conţinutul Pactului
Guvernul Reih-ului German şi Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redacţiei: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătăţirea păcii dintre Germania şi U.R.S.S., şi pornind de la Acordul de Neutralitate, semnat în Aprilie 1926 între Germania şi U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:
Articolul I. Ambele Importante Părţi Contractante se obligă reciproc a evita orice forme de violenţă, orice acţiune violentă şi orice atac una asupra celeilalte, atât individual, cât şi în alianţă cu alte Puteri.
Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părţi Contractante devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Părte Contractantă trebuie să se abţină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.
Articolul III. Guvernele celor două Importante Părţi Contractante trebuie, pe viitor, să menţină contactul reciproc, în scopul consultării pentru schimbul de informaţii pe subiecte ce afectează interesele lor comune.
Articolul IV. În cazul în care disputele şi conflictele dintre Importantele Părţi Contractante vor creşte, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care – direct sau indirect – ţintesc cealaltă parte.
Articolul V. În cazul apariţiei unor dispute sau conflicte între Importantele Părţi Contractante asupra unor sau a altor subiecte, ambele părţi vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prieteneşti sau, dacă este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.
Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu condiţia că, ulterior una dintre Importantele Părţi Contractante nu-l va denunţa. Cu un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord se prelungeşte automat cu încă cinci ani.
Articolul VII. Rezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi făcuta la Berlin. Acordul va intra în vigoare din momentul semnării.
Protocolul Adiţional Secret
Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. În această privinţă, interesul pentru Lituania în regiunea Vilna este recunoscut de ambele părţi.
Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice şi teritoriale în regiunile ce aparţin Poloniei, sferele de influenţă ale Germaniei şi ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei râurilor Narev, Vistula şi San.
Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părţi fac dorită păstrarea Statului independent Polon şi în care acest stat trebuie demarcat poate fi definită doar în cursul viitoarelor discuţii politice.
În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această chestiune printr-un acord prietenesc.
Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenţia este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană îşi declară dezinteresul politic total în această regiune.
Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părţi ca unul strict secret.
Protocolul Aadiţional Secret al Pactului
Ribbentrop-Molotov, versiunea în germană
Moscova, 23 August 1939.
Pentru Guvernul Reih-ului German, V.Ribbentrop
Plenipotenţiarul Guvernului U.R.S.S., V.Molotov
Tentativa de eliberare s-a produs pe 22 Iunie 1941. România a intrat în război cu URSS, scopul principal fiind redobândirea Basarabiei, luată cu forţa pentru a doua oară din teritoriul românesc.
Din Proclamaţia catre românii basarabeni după eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord de sub cizmele călăilor ocupanţi ruşi:
„…Basarabeni,
Cu vrerea Domnului, PRIN SÂNGELE EROILOR NOŞTRI, i-am izgonit de pe pământul strămoşesc pe duşmanii Neamului, redându-vă libertatea şi credinţa, onoarea şi drepturile.
Am prăvălit stăpânirea întunericului, care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru.
Am spulberat, cu vitejia ostaşilor, cotropirea sălbatică a celor ce v-au ţinut în robie şi au răspândit, pe pământul nostru, moartea şi focul.
Ne întoarcem, răzbunători, în glia moldovenească a lui Ştefan cel Mare, reaşezând de-a pururi temeliile Neamului Românesc.
…Meritaţi-vă morţii, meritaţi-vă Patria!
Trăiască România!” 7 iulie 1941 Ion Antonescu
Nu a fost să fie….
Din nefericire, rămânem captivii Pactului, jucaţi de Rusia, în suspans, între două realităţi. Ne-am rupt de Rusia şi am intrat, în 1991, într-o fază de pre-Unire, dar nu am mai revenit la România, ci staţionăm într-un vid de post-Pact, declaraţi independenţi în hotarele fostei RSSM, însă fără Transnistria sau cu o Transnistrie administrată de altcineva, precum a fost până la Pactul Ribbentrop-Molotov, 28 iunie 1940.
Ce înseamnă aceasta situaţie pentru Chişinău? Moscova şi Kievul, de câte ori au avut nevoie să-şi rezolve nişte interese în relaţia cu Chişinăul, au scos în faţă experţi avînd subţioară atlase interbelice, ce avertizau că ştiu «unde era în 1938 Transnistria». Numai că ei niciodată nu au spus — cu referire la aceleaşi hărţi – unde era Basarabia, inclusiv cea Istorică, la 1938, unde era Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa?
Când Moscova a decis crearea, pe 2 august 1940, a RSSM, se ştie că Basarabia istorică, incluzând judeţele din Sud şi Nord, era parte a RSS Moldoveneşti. Iar după căderea URSS, atât Moscova cât şi Kievul, s-au opus, până la sânge, ca în tratatele politice cu România să fie incluse orice adieri la Pact, precum au procedat în înţelegerile cu Chişinăul. Deci, Pactul – ca subiect de discuţie, ca probă în rezolvarea diferendelor politice cu Bucureştiul şi Chişinăul – nu convine Moscovei. Şi e clar de ce. Pentru că a fost tâlhărie, jaf, a fost târg, a fost tocmeală.
Iar ceea ce a urmat Pactului a fost expansiune şi crimă. În niciun caz revendicarea unui drept (istoric sau juridic) asupra Basarabiei, precum a pretins mereu istoriografia rusă. Evitarea Pactului este încercarea Rusiei de a se salva de acuzaţiile de ocupaţie şi crimă. Şi trebuie să recunoaştem că Moscovei i-a reuşit să umbrească «problema Basarabiei».
Pentru asta Kremlinul a inventat «problema transnistreană» şi joacă de 20 de ani Chişinăul, ca românii să rămână captivii CSI, cu finalul de federalizare, readucându-ne la situaţia de post-Pact Ribentrop-Molotov (ce a fost după 28 iunie, 1940).- Ziarul de Garda –
In presa s-a scris: «În urma exterminărilor şi a deportărilor au avut de suferit 300.817 persoane, dintre care 230.000 au fost omorâte, adică peste 76%. În acest scop, au fost contactate comisiile ce au funcţionat în «Ţările Baltice, pentru a studia şi aprecia regimul comunist totalitar, dar au fost consultaţi şi economiştii din Republica Moldova. Estimarea în bani s-a făcut în baza mai multor indicatori, cum ar fi durata medie de viaţă şi venitul mediu anual. În 1938, durata medie de viaţă era de 47 de ani, iar venitul mediu anual – de 76 de dolari SUA, echivalentul a 1146 dolari SUA, în anul 2010.
Valoarea pagubei de 27,8 miliarde de dolari SUA, provocată în urma exterminărilor şi a deportărilor, ar acoperi cheltuielile de pavare a tuturor drumurilor din Moldova, inclusiv din zonele rurale sau ar asigura R.Moldova cu resurse energetice pentru o perioadă de 85 de ani.» (Veaceslav Stavila)
În acest sens, se impune „înlăturarea consecinţelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele vizir Ahmet Paşa, devenit, în 1939, Tratatul Ribbentrop-Molotov. Suntem convinşi de necesitatea imperativă a anulării consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin. Iar înlăturarea consecinţelor depinde doar de noi, de cei despărţiţi, cărora li s-a impus să locuiască în state diferite. Problema Basarabiei nu mai constituie subiect de litigiu între România şi Rusia sau între România şi URSS, ci între România şi Republica Moldova. Adică dintre noi şi noi. Din păcate, chiar dacă Pactul Ribbentrop-Molotov nu mai constituie o actualitate, el mai este înfipt în noi. De acolo, trebuie scos mai întâi ”.(Nicolae Dabija)
Ştim cu toţii că este foarte greu să schimbi o părere falsă, dacă e înrădacinată de secole prin manualele şcolare, prin tomuri de istorie, carţi, articole, studii de asa-zisa romanistică, intervenţii pe toate căile în mass media.
Încă la 1881, M. Eminescu spunea: «…lichidarea unui popor (să spunem a celui dac) se începe prin a-i altera, a-i şterge memoria: îi distrugi cultura, carţile, religia, istoria şi apoi vine altcineva care îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavă – după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost, iar cei din jur vor uita şi mai repede: limba nu va mai fi decat un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală».
Spre deosebire de nazism, comunismul nu a fost dezmembrat, liderii nu au fost judecaţi, iar arhivele au rămas secrete. Răul există şi, în agonie, erodează – prin minciuni şi manipulări demagogice – viaţa şi viitorul oamenilor simpli, în special ale reprezentanţilor etniilor minoritare.
„Cea mai mare „victorie» a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului „nou”, cu un creier spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism. Comunismul posedă o capacitate diabolică de a crea minciuna. Strategia şi practica comunismului au 2 faţete: visul şi realitatea (frica şi teroarea, în numele „visului măreţ”).
Acestea sunt instrumentele de bază în manipularea maselor, în special a celor însărăcite cu bună ştiinţă. La ei, visul este de nebiruit, stăruind să substituie credinţa creştină… Prin aceasta se lămureşte paradoxul: în pofida răului făcut, visurile rămân…” (Ana Blandiana)
S-a încercat reprimarea voinţei libere a oamenilor prin dezinformare şi minciună, prin impunerea forţată a unor valori arbitrare, prin inducerea forţată a unor credinţe despre sistemul respectiv şi despre liderii lui. Minciuna şi neadevărul au fost esenţa acelor regimuri, iar oamenii erau cobaii pentru experiment. Comuniştii au făcut din minciună un mod de viaţă, o normalitate monstruoasă pentru toată societatea.
În anii de „independenţă”, a apărut, în limbajul politic, o nouă noţiune – „centrismul”, promovată pe arena politică de forţele care, prin metode demagogice, încearcă să împace Adevărul cu Minciuna, ducând o politică populistă, duplicitară şi ambiguă, fără demnitate. În consecinţă, ajungem la aceeaşi concluzie:
- Comunismul şi minciuna sunt două faţete ale aceleiaşi monede şi pot fi combătute numai cu ADEVĂRUL!
MINCIUNA ne-a dezbinat 200 de ani,
ADEVĂRUL ne va uni pe veci.
Adevărul poate fi extras prin separare – separarea adevărului de minciună, a grâului de neghină, a valorilor de nonvalori, a binelui de rău, a muncii de lenevie, a culturii de kitsch -, dar şi prin legea despre corupţie, prin morală şi credinţă, prin responsabilitate şi neindiferenţă, prin identificarea priorităţilor, prin distingerea naţionalismului şi a şovinismului ş.a. Adevărul, odată conştientizat, ne direcţionează pe calea desăvârşirii şi recuperării memoriei istorice şi poate fi descoperit prin găsirea unor răspunsuri la următorele întrebări, argumentate ştiinţific:
» Cine suntem, de unde venim?
- „Suntem urmaşii Dacilor şi, de aceea, Ţara noastră- în sufletul nostru – a fost, este şi va fi Dacia!” (Adrian Păunescu)
» Încotro mergem?
- Nicolae Bălcescu (1819-1852), ne-a lăsat o lege: „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă, dar Naţiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută!”
Aceste adevăruri sunt sacre, nemuritoare, deoarece se raportează la memoria genetică a omului şi nu pot fi contestate de nimeni, nici de pretinşii comuniştii sau de pretinşii „statalişti” – care sunt, de fapt, nişte statalişti imperiali ruşi, antiromâni înrăiţi.
Principiile ADEVĂRULUI:
- este întotdeauna pur, direct, detaşat de falsuri;
- ADEVĂRUL nu se negociază, cu el nu se face compromis;
- nu poate fi ascuns.
Este necesar să conştientizăm şi un alt adevăr dramatic: Republica Moldova este un stat fără popor, fără naţiune, o lucrătură artificială rusească.
Conform DEX:
Popor – formă istorică de comunitate umană, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceleaşi tradiţii culturale şi, mai ales, o unitate deplină de credinţă.
Naţiune – comunitate stabilă de oameni, constituită istoriceşte ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, ce se manifestă în particularităţile specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune.
Naţiunea reprezintă stadiul superior al noţiunii de popor, chintesenţa poporului, sumusul valoric recunoscut şi acceptat internaţional.
Adevărurile istorice, documentate şi argumentate cu material factologic sunt expuse în diferite surse de informare, cum ar fi:
- „Basarabia”, opere de Paul Goma (2003)
- Articolul regretatei poete Leonida Lari ”Reunificarea – Marea Misiune Naţională»(2009)
- „Avizul experţilor Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova cu privire la semnificarea datei de 28 iunie 1940”
- Raportul „Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din R.Moldova”
- Multe alte surse.
Basarabia după 20 de ani de Independenţă
Din nefericire, după 3 ani de guvernare a AIE, 8 – a PCRM, 3 – a ADR, 4 – a PDAM, și încă 4 – a FP, devine clar – sistemul politic și economic moldovenesc nu funcționează. Cel puțin, nu funcționează adecvat. Nu funcționează eficient economia, justiția, sistemul de învățământ, cel de protecție socială și de ocrotire a sănătății.
Potrivit raportului World Ultra Wealth-X, 75 de persoane deţin, în statul nostru, averi de peste 30 milioane de dolari, cu un total de circa 8 miliarde şi o medie de circa 107 milioane. Potrivit calculelor, averea îmbogăţiţilor din R.Moldova este cu 15 la sută mai mare decât PIB-ul naţional pentru anul trecut, care constituie aproximativ 6,8 miliarde de dolari.
Societatea s-a stratificat puternic în plan social (1% de bogaţi şi de oligarhi, 7% – convenţional, clasa mijlocie, şi 92% – sărăci, în mare parte baza socială a manipulatorilor socialişti, comunişti, democraţi centrişti ) şi s-a polarizat pronunţat în două tabere, amplasate pe ambele părţi ale liniei de demarcare Est-Vest.
O tabără sunt cei care continuă să creadă în minciuna şi demagogia promovate de comunişti şi de activiştii coloanei a cincea, continuă să atace psihologic – făţiş şi agresiv – minţile şi conştiinţa populaţiei, semănând ură şi frică, menţinând imaginea duşmanului şi a „marelui pericol» ce ameninţă cu pierderea statalităţii R.Moldova. Aceştia luptă pe toate căile şi cu toate mijloacele împotriva românilor şi a unioniştilor adevăraţi, care constituie a doua tabără, în amplificare, ce optează pentru integrarea în lumea euratlantică prin unificarea românilor, prin reîntregirea neamului românesc, prin Unirea Republicii Moldova cu România.
Din păcate, falsurile forţelor proimperiale ruseşti, care sunt forţe antiunioniste periculoase, au devenit drapelul arborat pe frontispiciul „Ţarcului” numit „Republica Moldova”, speculate prin lacunele din Costituţie, în care populaţia de rând şi etniile minoritare sânt îndobitocite şi însărăcite cu bună ştiinţă. Aceste falsuri şi acţiuni – factori de erodare în interior, s-au suprapus factorilor externi de influenţâ ai crizei globale, au atras Statul într-un cerc vicios, declanşind o criză generală, multidimensională, de sistem, din care este imposibil de ieşit cu metodele şi abordările clasei politice de la guvernare.
În mod abuziv, toată tagma guvernamentală, inversând principiul servirii poporului, şi-a asumat privilegiul de a-şi promova interesele în detrimentul cetăţeanului simplu, s-a corupt total şi a permis capturarea instituţiilor statului de către oligarhi.
Mecanismul de protecție socială a populației este unul degradant, care, după părerea experţilor, riscă să se prăbușească în următorii 5-10 ani, din cauza creșterii dramatice a numărului pensionarilor și a reducerii populației active economic. Raportul de 1 pensionar la 1 lucrător e catastrofal, fiind firesc raportul 1 pensionar la 3 lucrători. Argumentul e la suprafață: venitul mediu al majorității cetăţenilor se află sub minimumul de existență, peste 90 % dintre ei fiind săraci. Banca Mondială, într-un raport recent, a atenționat conducerea de la Chişinău că R.Moldova ar putea fi confruntată, în anii următori, de riscul creșterii sărăciei și chiar al subnutriției. FMI prezice scăderea ritmului creșterii economice.
La fel, riscă să se prăbușească paradigma creșterii economice, bazate pe transferul resurselor valutare de peste hotare, ce constituia, în 2011, 30% din PIB. Experţii BM au constatat că R.Moldova a nimerit – şi la acest capitol – într-un cerc vicios: remitenţele alimentează cererea pe piaţa internă, care creşte pe seama importului. La rândul său, acest fenomen nu permite dezvoltarea sectoarelor agricol şi industrial. Ca rezultat, devine neprofitabilă alocarea mijlocelor financiare în aceste sfere, … nu se creează noi locuri de muncă. Aceste procese impun intensificarea imigraţiei şi creşterea transferurilor băneşti. Cercul s-a închis!
Aici adaugăm creditele $1,2 mlrd (datoria globală fiind de peste $5,4 mlrd în 2011, adică 90% din PIB), ce vor trebui întoarse în câțiva ani.
Au crescut cu 50% (!) exporturile, însă având la bază mecanismul reexportării mărfurilor, care e unul dubios, fiindcă nu provine din producția internă, ci din cea externă.
Mecanismul creșterii economice, bazat pe transferuri, e unul parazitar care, dincolo că se poate prăbuși în 5-10 ani, stimulează autoritarismul politic, favorizează stagnarea reformelor. Subliniem că majoritatea statelor dependente de transferuri sunt dictaturi.
Sinteza consecinţelor.
Putem spune că avem un bilanţ jalnic: două conflicte separatiste, o armată străină pe teritoriul statului, o soicietate divizată pe criterii etnice, o treime din cetăţeni plecaţi peste hotare, o limbă fără denumire, mimarea democraţiei, capturarea statului cu toate instituţiile sale de către grupări corupte şi mafiote, interesele vitale ale poporului total neglijate, regres socio-economic pe toate dimensiunile. R.Moldova este cel mai sărac stat din Europa – la propriu şi la figurat.
Cu ce şi cu cine vrea să intre Moldova în Europa?
Moldova cea neoficială, îndepărtată de rapoarte şi acorduri internaţionale, cea adevărată, este mai îngrozitoare decât coşmarurile oricărui oficial european. Moldova adevărată nu prea are cu ce păşi în Uniunea Europeană. Moldova adevărată, cea din afara Chişinăului, arată ca o fantomă ruptă din corpul monstruos al imperiului sovietic. Moldova adevărată are zeci de sate părăsite, case şi uzine în paragină, sute de familii dezbinate, zeci de mii de copii rămaşi acasă fără părinţi, pensionari care îşi duc existenţa încercând să nu moară de foame, elevi care nu pot studia istoria neamului, profesori care activează decenii întregi pe salarii mizere, ca să educe o generaţie tânără din start ratată, poliţişti interlopi, funcţionari corupţi, medici derutaţi, o clasă politică ipocrită şi multe alte probleme. Aceasta este adevărata Moldovă. Să recunoaştem – cu o astfel de ţară schingiuită nu vom putea realiza niciodată reîntregirea neamului ori integrarea în UE. Pentru a ieşi din acest colaps şi a deveni atractivi, există o singură cale: mobilizarea întregii societăţi, a tuturor resurselor umane, materiale şi financiare în procesul de Modernizare.
Într-un fel, noi am intrat demult în Uniunea Europeană. Jumătate dintre părinţii, fraţii, bunicii şi prietenii noştri sunt deja acolo. Unii muncesc din greu, alţii fură, ceilalţi învaţă şi aproape toţi trimit tone de bani în ţară, ca noi să devenim poate mai europeni, să ne îmbrăcăm în ţoale scumpe, să conducem neapărat o maşină cât mai luxoasă, să avem o «tabletă» ultramodernă şi să ne consumăm timpul prin localuri de elită. S-a produs o ruptură de generaţii, care nu ne va aduce niciodată în Europa. Rezultă că jumătate din populaţie, aptă de muncă, munceşte în Europa pentru a creşte aici o generaţie de degeneraţi. Îi vedem peste tot, stilaţi, frumoşi, moderni şi absolut lipsiţi de vreo valoare morală sau de vreo dorinţă de a schimba ceva în societatea asta. Situaţia este mai tristă decât orice tragicomedie antică. O tragedie, pe care o suferă un popor dezbinat, şi o comedie, pe care o joacă o ceată de politicieni, încercând să introducă o ţară handicapată în civilizaţia occidentală, atât de greu construită.
Geneza handicapului îşi are originea în minciuna ce a produs dezbinare şi haos în societate, mutaţie în mentalitatea populaţiei din Basarabia încă de la 1812 – unealtă a politicii de colonizare, deznaţionalizare şi genocid. 178 de ani în mlaştina minciunii, … în infern.
Dacă şi clasa politică din Basarabia ar fi înţeles că Declaraţia de Independenţă este un document sfânt şi ar fi urmat calea decolonizării, decomunizării şi a desovietizării teritoriului, astăzi am fi avut o altă situaţie politică, alte perspective. Trebuia urmată strict buchia Declaraţiei de Independenţă.
Azi, la o distanţă de peste 20 de ani de la evenimentul istoric, Republica Moldova se zbate între Est şi Vest, nereuşind să-şi identifice ferm Identitatea Naţională, calea şi modelul de dezvoltare.
Paradoxal, dar calificativul de «cel mai sărac stat din Europa» costă societatea circa 6 mlrd de lei din Buget! La această sumă, se ridică în prezent cheltuielile de întreţinere a instituţiilor centrale de stat.
Defensiva şi regresul pe toate dimensiunile au adus Basarabia în punctul critic (de bifurcaţie), după care destinul nostru poate evolua ori pe drumul Democraţiei, spre RENAŞTEREA NAŢIONALĂ şi SPIRITUALĂ, – calea PROGRESULUI, promovată de unionişti -, ori DEGRADAREA, ERODAREA completă a INSTITUŢIILOR de STAT şi prelungirea celor 200 de ani de neocolonialism!
În studiul executat de IDIS „Viitorul” – „Moldova: pradă a economiei subterane şi a evaziunilor fiscale», se menţionează că economia ilegală în Moldova are un caracter stabil, cu mici devieri în fiece an. Iar conform datelor oficiale, afacerile şi tranzacţiile ilegale au atins, în anul 2011, o cifră-record – de 19 miliarde de lei. În context, IDIS recomandă statului să-şi revadă politicile faţă de comportamentul actorilor de pe piaţa-fantomă.
Şantajul cu Uniunea Vamală, preţul la gaze şi Transnistria
«Statele cu statut de observator în Consiliul Interstatal al Comunităţii Economice Euroasiatice, inclusiv Republica Moldova, ar putea avea probleme dacă nu vor intra în Uniunea Vamală» – declara Preşedintele rus Dmitri Medvdev la 19 martie 2012. Şantaj pe faţă!
Rusia i-a cerut Chişinăului să renunţe la pachetele doi şi trei energetice, în schimbul unei posibile reduceri cu până la 30 la sută a preţului pentru gaze… Ulterior, premierul Vlad Filat a anunţat că Moldova ar putea cere Uniunii Europene amânarea până în 2020 a pachetului trei energetic. În replică, Günther Oettinger, comisarul European pentru Energie, a spus că oricine părăseşte Comunitatea Energetică părăseşte indirect Parteneriatul cu UE şi poate deveni următorul Bielarusi.
Rusia ne şantajează, făcându-ne ostatici ai Transnistriei. „În cazul în care R.Moldova îşi va perde suveranitatea ori neutralitatea (având în vedere Unirea cu România), Federaţia Rusă va reveni la problema realizării de către Transnistria a dreptului la autodeterminare» – spune Ambasadorul cu afaceri speciale al MAE al Federaţiei Ruse Serghei Gubarev.
Rusia a declanşat şi mobilizarea totală a „Coloanei a cincea” (din spaniola „Quinta columna” – toţi neintegraţii în societate, „cozile de topor” şi patronii lor de pe scena politică), pentru a o arunca în focul bătăliei sale împotriva demersului european al Republicii Moldova.
Chişinăul, în loc să clarifice aceste lucruri şi să ceară precizări limpezi de la Moscova, tace şi se complace. Mai mult, creează o şi mai mare confuzie: toţi oficialii din Republica Moldova se întâlnesc, „neapărat» cu Rogozin, Chişinăul acceptă egalitatea părţilor (R.Moldova şi Transnistria), după ce refuzase ani în şir (ideea egalităţii era ideea ce stătea la baza Memorandumului Kozak), cedează şi în chestiunea Consulatului rus în Transnistria, peste numai două zile după ce s-a opus. Dincolo de presiunea rusească, este inexplicabilă poziţia Chişinăului, extrem de şubredă şi de concesivă.
Probleme grave sunt şi cele create în scopuri de şantaj şi de menţinere a tensiunilor dintre maluri: «datoria» de peste 4 mlrd de dolari SUA pentru gazele consumate şi privarizările ilicite ale patrimoniului R.Moldova pe teritoriul necontrolat de stat.
În vizita sa la Tiraspol, pe data de 17.11.2012, Dmitri Rogozin – vicepremier şi preşedinte al CMI de pe lângă Guvernul Rusiei, a spus: «Moldova trebuie să-şi asume datoria Transnistriei pentru gazele ruseşti. Dacă vorbim de un singur stat, cum declară oficialii de la Chişinău, factura trebuie să fie comună. Moldova a ales calea integrării europene, de dezvoltare capitalistă. Din aceste motive noi îi abordăm ca pe nişte capitalişti. La bază stă capitalul, mai întâi de toate cel rusesc, pentru care există o mare restanţă”. (Constatăm o manifestare de cinism cras şi o umilire inimaginabilă).
O asemenea situație nu mai poate fi tolerată. Dacă R.Moldova se pretinde o republică parlamentară, premierul (sau Președintele) trebuie să-și asume responsabilitatea pentru situație, cerând și pârghiile respective. Or, haosul, şantajul și degradarea nu pot dura la infinit, iar fluturarea Acordulul de constituire a AIE și invocarea algoritmului, devin nu doar ridicole, dar și antidemocratice. Democrația nu înseamnă toleranța față de dezmățul oligarhilor și al funcționarilor corupți. Democrație înseamnă lege, ordine, responsabilitate.
«Ce ar trebui să ne însușim şi să contrapunem dispreţului şi şantajului din partea Federației Ruse?
Însușirea – odată și odată – a Lecției Demnității.
E prima condiție a unor relații firești cu alte state – mari sau mici. Este o condiție obligatorie, consfințită în tratate și în convenții internaționale, neglijată de noi ostentativ și iresponsabil. Cât mai trebuie să așteptăm manifestarea Demnităţii? O lume întreagă ştie că Federația Rusă ține sub ocupație o treime din teritoriul Republicii Moldova și finanțează toate grupările politice ce se opun demersului european, refuzând ilegal să-şi retragă armata de ocupaţie, provocându-ne enorme daune economice și condamnând populația la sărăcia care nu va avea capăt în asemenea condiţii.
Toți cunosc acest lucru, numai noi refuzăm să punem problema prejudiciului provocat de Federația Rusă și a contorizării lui, zi de zi, an de an, deceniu după deceniu. Vorbind acasă și, mai ales în lume, despre această tragedie cu jumătate de gură, suntem și vom fi tratați cu jumătate de măsură. Adică, în nici un fel. Așa vă place, așa trăiți, moldovenilor, este replica cel mai des auzită. Nu a mai rămas oare pe acest pământ nici o sămânţă de demnitate?» (V.Saharneanu)
Faţeta Barometrului Opiniei Publice din noiembrie 2011
1. Nivelul de neîncredere a populației în viitor și în conducerea actuală a atins cote maxime, comparativ cu orice BOP făcut din 2002 pînă acum (83,5% consideră că statul se îndreaptă într-o direcție greșită, doar 7,3% sunt mulțumiţi de ceea ce face conducerea în lupta contra corupției, 5,3% – în domeniul pensiilor, 12,7% – legat de locurile de muncă).
2. Circa 78% din cetățeni consideră că statul nu este condus conform voinței poporului.
3. Cel mai grav răspuns: 60,5% consideră că Rusia ar trebui să fie principalul partener strategic și doar 23,2% o văd pe UE în această ipostază. România e văzută astfel de doar 4%.
4. Și mai grav: dacă ar fi de ales între aderarea Moldovei la UE și la Uniunea Vamală Rusia-Bielarusi-Kazahstan, doar 34% ar vota pentru prima, în timp ce 46% – pentru a doua.
Probleme identificate drept critice, confruntând R.Moldova
1. Criza IDENTITĂŢII şi a DEMNITĂŢII NAŢIONALE.
2. TRANSNISTRIA
3. Sărăcia
4. Justiţia şi Corupţia
5. Fenomenul migraţiei
6. Starea catastrofală şi lipsa viziunilor de perspectivă ale satului
7. Lipsa viziunilor de perspectivă ale TINERETULUI
8. Starea deplorabilă a ecologiei apelor şi solurilor, a INFRASTRUCTURII şi a LOGISTICII
9. Un sector energetic ineficient şi lipsa totală de eficienţă energetică în economia republicii
10. Lipsa industriilor mici de prelucrare a producţiei agricole şi lipsa clasei mijlocii – motorul dezvoltării socio-economice a statului
11. Problema locativă şi starea incertă de rezistenţă a imobilelor la eventuale acţiuni seismice ridicate
12. Starea sănătăţii şi a demografiei
13. Erodarea masivă şi ariile mari de soluri lăsate în paragină
14. Starea deplorabilă a digurilor de protecţie uzate, 960 km
15. Lipsa clasei mijlocii – motorul dezvoltării socio-economice a ţării
16. Deficitul de IDEI şi nivelul scăzut de fluxuri investiţionale. Unde nu-s investiţii, nu există creştere economică – axiomă!
17. Sectorul energetic ineficient şi lipsa de eficienţă energetică în economia republicii
18. Multe altele.
Lucrurile se complică în condiţiile în care Moscova a ales calea promovări agresive a unui proiect eurasiatic.
Unele reflecţii asupra problemelor-cheie
Criza IDENTITĂŢII şi a DEMNITĂŢII NAŢIONALE:
După cum se ştie, un popor există în baza unei conştiinţe tainice, fundamentale, de grup, colective, etnice, care se sprijină, în mod criptic, pe o unitate de neam, de limbă, de cultură, de tradiţii şi, mai ales, pe o unitate deplină de credinţă. Toate aceste legături tainice sunt acum grav ameninţate, mai ales din cauza că, sub presiunea nevoilor umane elementare şi a demagogiei comuniste, de alt fel, nivelul conştiinţei naţionale a scăzut uluitor de mult. Ca urmare, oamenii nu mai au, cel mai adesea aproape deloc, nici capacitatea de a gândi, pe termen lung, la ceea ce va rămâne după aceste generaţii, chinuite de tulburările politice şi istorice ale secolului XX, pentru că oamenii sunt cel mai interesaţi, în continuare, de puterea lor financiară sau de disperarea că ar putea muri de foame. Marile valori spirituale şi morale, care au ridicat şi au menţinut popoare în istorie, acum aproape că sunt pe cale să se piardă, odată cu diminuarea credinţei în Dumnezeu. – Ziarul de Gardă -
Protectorat internaţional asupra Transnistriei?
Nu pot fi credibile fabulaţiile că Germania sau UE, pompând bani în Transnistria reunită, îi va converti pe locuitorii rusolingvi ai acesteia la europenism. Acest lucru nu reuşeşte în prosperele Ţări Baltice, care fac parte din UE, necum în Republica Moldova. O cuplare forţată între teritoriul controlat de autorităţile legale de la Chişinău şi regiunea secesionistă s-ar constitui într-un adevărat dezastru pentru cele două maluri. Acest soi de „reîntregire» va «turna gaz peste focul» ce arde de peste două decenii.
O soluţie rezonabilă ar fi o tutelă internaţională de durată asupra malului stâng, care să-şi propună demilitarizarea, decriminalizarea şi democratizarea treptată a Transnistriei, idee lansată şi de cancelarul Angela Merkel. Dar – va accepta Putin un protectorat în care «Germania sau UE să fie vioara întâi»? http://www.jurnal.md
Sărăcia sufocă R.Moldova, răspândită pe toate dimensiunile (este răul răului. – Mihai Eminescu), e principalul motiv de nemulţumire a populaţiei, care se amplifică în statele prost guvernate (R.Moldova fiind cel mai sărac stat din Europa). Sărăcia, intenţionat menţinută, conservată de către guvernanţii din tagma „stângii”, prin demagogie şi manipularea populaţiei, însărăcite cu bună ştiinţă şi neinformate, constituie baza ei socială, care îi tot propulsează la guvernare. Stânga este interesată în lărgirea acestei baze, pentru a se menţine la putere. Fără fenomenul sărăciei aceste partide nu-şi pot asigura existenţa. În atare caz, democraţia are o formă şi un conţinut pervers.Discrepanţa mare dintre bogaţi şi săraci – marea noastră nedreptate socială – s-a produs urmare a „marii privatizări”, perpetuată şi azi de clasa politică, prin corupţie. Se impune revizuirea (redistribuirea) dreptului de proprietate pe marile averi, dobândite ilicit… În acelaşi timp, ţine de datoria noastră, să ne călăuzim de povaţa lăsată de Alexandru cel Bun :
„O ţară, pentru prosperitate, are nevoie de două lucruri: pace şi oameni harnici”
Din nefericire, în societate, cu precădere în zonele urbane, se observă tendinţe spre cultivarea cultului consumului, cinismului şi distracţiei. În consecinţă, aceste fenomene duc la degradarea morală a societăţii, generând lenevia, criminalitatea, indifirenţa – calea directă spre sărăcie. Tendinţele negative pot fi oprite doar instaurând cultul (dictatura) muncii, al calităţii şial dreptăţii. Acestea sunt premize imperative în lichidarea fenomenului sărăciei, concomitent cu măsuri de stimulare a dezvoltării micului business şi de atragere a investiţiilor în sectorul real al economiei.
Migraţia – problema problemelor:
Migraţia moldovenească a devenit o strategie de viaţă pentru cetăţenii Republicii Moldova. Dimensiunile acestui fenomen sunt uneori greu de înţeles: sunt sate în care, practic, au rămas doar femei şi copii sau, şi mai cumplit – doar soţi şi copii.
Experţi de la Academia de Ştiinţe a Moldovei confirmă că trei segmente importante ale populaţiei sunt implicate în migraţia internaţională: „Personalul instruit, s-a transformat în „specialişti cu experienţă” care au părăsit Republica Moldova; personalul potenţial, care a fost instruit de statul moldovenesc şi pleacă imediat după absolvirea studiilor; copiii migranţilor, care s-au alăturat fluxului de migraţie. Astfel, cei maturi şi cei tineri pleacă şi, în final, pleacă şi copiii lor.”
Problema migraţiei a devenit o problemă-cheie pentru viitorul Statului.
Principalele constrângeri identificate de migranţii implicaţi în activităţi antreprenoriale sunt accesul la informaţie, resursele financiare insuficiente, accesul limitat la împrumuturile bancare, deficitul de resurse umane responsabile şi calificate, birocraţia excesivă, corupţia persistenţă, abilităţile antreprenoriale subdezvoltate, politicile fiscale nefavorabile, lipsa infrastructurii pentru antreprenoriat şi o piaţă locală slab protejată. Moldovenii manifestă o lipsă de încredere în sistemul financiar şi bancar din R.Moldova, precum şi nemulţumire faţă de operaţiunile şi serviciile bancare. În consecinţă, moldovenii având capacităţi mari de a face economii recurg la metode bancare informale. Resursele financiare enorme ce provin din migraţie sunt păstrate în mare parte acasă. Cu alte cuvinte, băncile nu au acces la aceste fluxuri financiare, restrângându-se capacităţile de a se contribui la dezvoltarea societăţii prin acordare de credite.
„Acţiunile implementate în momentul de faţă în domeniul migraţiei vizează sporirea nivelului de cunoştinţe şi de abilităţi economice, însă nu se concentrează pe acţiuni specifice de atragere a remitenţelor şi a migranţilor. Nu există instrumente clare pentru modul şi aspectele de atragere a migranţilor şi a remitenţelor; există doar foarte multe discuţii.” (AŞM )
În general moldovenii demonstrează o dorinţă puternică de a se întoarce acasă şi de a locui permanent în spaţiul de origine. Indiferent de cât de muncitori sunt sau cât de mult au stat peste hotare, mulţi migranţi moldoveni se simt străini în ţara de migraţie. Însă întoarcerea acasă este condiţionată de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi şi frecvent menţionaţi sunt:
» Un loc de muncă sigur şi bine plătit
» Un mediu economic, politic şi social mai bun în R.Moldova
» Atingerea obiectivelor de a face economii prin migraţie
» Continuarea crizei economice globale
» Alţi factori: dor de casă, starea sănătăţii rudelor etc.
Aceşti factori şi multe alte aspecte ce ar stimula revenirea la baştină pot fi obţinute în cazul reîntregirii R.Moldova cu România-Ţara-Mamă.
Ce e de făcut?
Răspuns la întrebarea sacramentală:
- Să regândim valoric Ţara – misiune sacră a unioniştilor, a potenţialului uman şi intelectual al societăţii!
Scopul: identificarea liantului – Ideii de asigurare a coeziunii sociale, ca premiză pentru devenirea sa naţională în baza valorilor umane supreme, producerea salturilor de ascensiune în dezvoltare şi progres. Consiliul Unirii a identificat această idee – Unitatea Naţională pentru Modernizare şi Dezvoltare! Izvorul unic, din care se alimentează ideea, este ADEVĂRUL!
“Nu e greu să găseşti adevărul, e greu să ai dorinţa de a-l găsi.” N.Iorga
În pofida dominaţiei de aproape 200 de ani a colosului imperial ruso-sovetic, românii au ştiut să-şi păstreze identitatea etnică. Anul 2012 va intra în istoria poporului romăn nu numai ca un an cu semnificaţie de comemorare a 200 de ani de la dezmembrarea Ţării Moldovei de către Imperiul Ţarist, dar şi de coalizare a energiilor şi voinţei poporului român de a reveni la valorile naţionale, creştine şi morale, piloni ai nemuririi neamului românesc.
Ca rezultat al acestei voinţe s-au coalizat forţele progresiste ale românilor de pretutindeni, rezultând formarea, pe 22 februarie 2012, a unei Platforme unioniste de larg consens naţional – „Consiliul Unirii”, succesor şi continuator al Consiliului Naţional al Unirii, fondat pe 1 decembrie 1991 de un grup de parlamentari din Chişinău şi Bucureşti.
Mişcarea unionistă s-a constituit în anii 90 al secolului XX, ca reacţie la ignorarea şi denaturarea de către guvernanţi a Declaraţiei de Independenţă din 27.08.91 şi la consecinţele celor 200 de ani de înstrăinare a Moldovei de la Est de Prut de la Ţara-Mamă, în special prin Pactul criminal Molotov-Ribbentrop. A reapărut şi evoluează voinţa societăţii civile din cele două state româneşti şi din alte ţări. Declaraţia de Independenţă ne-a redat în mod juridic identitatea românească, ne-a