Ce poate fi mai dulce, în albul acestei ierni, decât sentimentul de detașare care te absoarbe în întregime când te lași pradă unor poezii calde?
Poezia îți mângâie sufletul, cântându-ți melodia vieții într-o manieră mai fină, în toate tonalitățile posibile și imposibile.
Am deschis cartea cu Cele mai frumoase poezii de dragoste pentru a regăsi aici pe mulți dintre cei mai dragi poeți sufletului meu: Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Bacovia, Blaga, Labiș, Vieru ș.a.
Și dacă nu cu o poezie de dragoste, atunci cu ce îți poți alinta mai bine sufletul?, stând în fața șemineului în care pâlpâie, odată cu para focului, visurile tinereții.
Cine nu a alcătuit, la viața lui, o poezie?
Probabil cunoașteți acel sentiment, când a-ți înșirat, plini de speranțe, primele rime pe o coală albă de hârtie. E un sentiment care te înalță, îți dă importanță și te face să zâmbești. Dar zâmbești nu pentru stângăcia cu care a-i împletit cele câteva rânduri…
În această carte găsești comori adevărate care te întregesc până la ultima picătură; poezii care te vor înaripa și te vor face să viseri. Este o lectură indispensabilă unor suflete secătuite de sentimente, puteri, speranțe și nu numai.
Așa cum îmi este mai drag Stănescu, voi împărtăși cu voi emoția poeziei sale:
Emoție de toamnă
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-închidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
În carte găsiți, pe lângă poeziile poeților noștri români, și poezii ale poeților străini: H.Heine, M.I.Lermontov, W.Shakespeare, Voltaire, A.S.Pușkin, S.Esenin, P.Verlaine, V.Hugo ș.a
