PRIMUL POEMPrimul tău poem avea ambele sale mâini
pătate de cerneală, un toc de lemn, cu radieră de rezervă
și penița semiuzată, care scria toate literele întortocheate
în caietul pentru compuneri și scotea sunete ciudate,
ca de pe sticla, mai ales la orele de limbă română,
când tăcerea din clasă susura, împrăștiindu-se peste tot,
din vârful degetului arătător al profesorului.
După trecerea orei astronomice, mâinile tale arătau
ca cele ale minerilor abia ieșiți din mina de carbon,
îți era neagră pe jumătate și limba, dinții de dinăuntru gurii,
în special cei de dinainte, aveau machiate toate cariile
și tare, tare voiau să celebreze ceva anume în acea zi,
când iată scrisesei prima compunere cu tentă poetică,
arătându-se indiscret, până dincolo de canini, printre buze.
EL PRIMER POEMA
El primer poema tuyo tenía sus ambas manos
manchadas de tinta, una pluma de madera, con borrador incluido
y plumín casi gastado, que escribía todas las letras dobladas
en el cuaderno para composiciones, y producía sonidos raros,
como sobre el cristal, y mucho más en las clases de lengua rumana,
cuando el silencio salía, esparciéndose por todas las partes,
desde la punta del dedo índice del profesor.
Después de aquella hora astronómica, tus manos eran parecidas
a las mineros que hace poco han salido de la mina de carbóno,
estaba negra por la mitad y tu lengua, los dientes de dentro de la boca,
especialmente los de delante, tenía pintadas todas las caries
y se moría de ganas de celebrar algo distinto aquel día,
cuando tú ya escribiste la primera composición con matiz poético,
apareciendo indiscretos, hasta más allá de los caninos, entre los labios.