GENE
Uită-te prin ochii rocoși cum umflă vântul
pânzele sparte ale plopului, pline de crengi.
Gerul înțepenește carnea cea crudă,
gata e să se prăvale trupul din lemn.
Mâinile împreunate, vânt printre degete
trece, șuieră a nepăsare, păsări s-au dus.
Zăpadă pe genele ochilor întredeschiși:
cine să i le scuture acum?
PESTAÑAS
Mira por los ojos rocosos como sopla el viento
en las velas del álamo, llenas de ramas.
El frío hace rígida la carne fresca,
ya está por caerse el cuerpo de leña.
Las manos juntadas, viento pasa entre los dedos
silbando indiferente, se han ido los pájaros,
Nieve por las pestañas de los ojos medio abirtos:
¿quién va a sacudirlas ahora?