12 ani în urmă în această seară un asemenea aniimal mi-a luat cel mai frumos îngeraș pe care l-am văzut... Mama, cât mie dor de tine... Nici în vis nu te pot vedea... Ești vie doar în amimtirile mele... însă mi-e frică că într-o zi amintirile-mi vor fi foarte vagi...
De câte ori am vrut să-ți spun ce mă doare, de câe ori am vrut să plâng în poala ta, de câte ori am vrut să-ți aud glasul, de câte ori am vrut să mă cerți... de câte ori...
Am încetat să mai ălâng, am început să nu mă recunosc, am început să-mi imaginez lucruri care nu pot fi adevărate, vreau să cred că undeva într-un colț de lume trăiești și ești sănătoasă... dar astea toate sunt doar negațiile mele...
Atâtea mame întâlnesc, nici una nu-ți seamănă... dar totuși am întâlnit în transportul public o familie iar ea, avea ceva asemănător din mama, atât de asemănător încât dumneaei îi era frică să privească la mine, iar eu nu puteam să-mi iau privirea de la ea... Doamne, cât îmi lipsești... Privind-o lacrimile nu mi le-am putu stăpâni... aș vrea să te văd măcar o dată, în vis...MAMĂ vino în visul meu...