La început a fost inițiativa…
În mai 2012, un grup de deputați au venit cu o inițiativă care s-a născut ca o reacție la ”problema” salariilor mari a directorilor de întreprinderi cu cotă de stat. Ulterior aceasta inițiativă avea să poarte mândră drapelul echității sociale, a egalității salariale și în general a apărării drepturilor moldovenilor. Toate aceste nobile intenții au fost rezumate clar și pe înțelesul tuturor în următoarea frază : ”Este inadmisibil ca într-un stat într-adevăr să fie admisă în sectorul bugetar ca cineva să aibă leafa mai mare decât preşedintele ţării, decât deputaţii sau decât miniştri”.
Logica legislativa: 5 salarii = 3 salarii
Inițiativa a trecut toate cercurile legisltive, ca să vadă lumina la capătul Guvernului în următoarea întruchipare, adică redacție : limitarea salariului total a conducătorului de la 5 la 3 salarii medii lunare în ansamblu pe unitatea condusă va lichida decalajul excesiv dintre nivelul de salarizare a conducătorului și angajaților și îl va motiva pe conducător să mărească salariile angajaților. Mai pe înțelesul oamenilor de rând, directorii NU vor primi nicidecum mai puțin decât primeau înainte, ei pur și simplu vor fi ”motivați” acum printr-un act legislativ să folosească altfel schemele de remunerare, depistate de atâtea ori de auditorii Curții de Conturi. Iar dacă Guvernul consideră că mărirea salariilor angajaților de la întreprinderile de stat TREBUIE efectuată printr-un act legilsativ și nu în baza indicatorilor de performanță, atunci după cuvântul eficiență a întreprinderilor de stat, se cere sintagma ÎN VECI și ÎN VECII VECILOR (NU VA FI), AMIN!.
Pseudo problema și sateliții constrângerilor
Cum deseori se întâmplă, statul se focusează pe o pseudo problemă, soluționare căreia nu avea efectul dorit și nici impactul sesizabil și aceasta pentru că problema reală este una mult mai complexă, iar în jurul noi inițiative legislative se vor acumula constrăngeri înrădăcinate de mult timp în sistem și de care nu s-a ținut cont la elaborarea inițiativei.
O privire independentă
Expertul internațional Simon Wong este de părere că în toată lumea, guvernele înțeleg că ÎS trebuie să ofere salarii competitive pentru a putea atrage manageri și alți angajați calificați. În consecință, politicienii scutesc într‐o măsură tot mai mare ÎS de schemele de remunerare rigide care sunt aplicate în serviciul public și permit aplicarea schemelor de compensare determinate de piață pentru remunerarea conducerii companiei. La fel poziția Consiliului Național de Participare este una fondată : ”O îngrijorare prezintă referinţa la normele morale precum că conducătorii întreprinderilor de stat nu pot primi salarii mai mari decît preşedintele ţării. Această afirmare denotă lipsa de motivaţie adevărată şi substituirea argumentelor economice şi obiective cu argumente iraţionale. Practica şi experienţa ţărilor avansate economic şi democratic nu instituie un regim regulator atît de dur şi inhibativ plafonînd atît de drastic nivelul de salarizare a conducătorilor.
În loc de concluzie
Unde-i prea multă echitate socială, vai de economie!
