Călătoriile mele în metro-ul parisian erau însoțite de lungi reflecții asupra subiectului toleranței. Diversitatea națiunilor, a limbilor și 
spiritul toleranței cel mai bine pot fi observate în metro. Mii de arabi, marocani, pakistanezi, francezi, nemți împărt zi de zi un vagon, o direcție și un stat – o Franță care unește diverse culturi, valori și stiluri de viața, o țară unde toleranța și spiritul de liberatate se simt în tot și toate, dar în special în ochii oamenilor.
***
Marți, zi de lucru, centrul George Pompidou. Oamenii stau la ocoadă imensă pentru a vizita expoziția Dali – marea majoritatea a vizitatorilor sunt francezi, pe unde vezi câte un turist norvegian sau american. Franța trăiește prin cultură.
***
Libertatea plutește de-asupra Parisului, transmițând această stare de bine tutoror locuitorilor și vizitatorilor. Atunci cânad te plimbi pe stradelele Monmartre sau în grădinile Tuileries, îți vine să înspiri cât mai mult aer de libertate și degajare, atunci când savurezi un croissant frencez sau un quiche lorain cu salată verde, îți vine să oprești timpul în loc pentru a trăi la infinit acea stare de la joie de vivre. Pentru francezi, la joi du vivire este filofosia vieții, este acel sentiment pe care îl trăiesc, îl savurează și îl transmit prin tot ceea ca fac.
***
Tolerența în Moldova e sub zăpadă, cultura ramâne a fi depozitată undeva prin mințile înguste ale oamenilor, iar la joi du vivre va veni, în curând și exlcusivitate de Revelion. Până atunci trăim cum trăim.
