Un nesimțit a lansat astăzi zvonul că Jean Reno a murit. Ca un adevărat lamer, eu am crezut și mi-am postat tristețea pe facebook, tristețe care logic a fost preluată de mulți din prietenii mei, prieteni pentru care Leon a fost mai mult decât un role model. Greșeala pe care am făcut-o eu este una arhicunoscută jurnaliștilor moldoveni. M-am autosesizat și vă repet și vouă: un adevăr trebuie să fie bazat pe minim trei surse, nu pe zvonuri și trolling-uri. Autorului acestei glume cinice eu i-aș băga un beta-cam în cur, dar se apropie crăciunul și nu trebuie să fim răi. Așa că revenim la muzicile noastre. Topul care nu-i top merge mai departe.
baronessm76mg8Y4ct1qjfp1vo1_r1_1280.png
Mulți din vechii fani Baroness au rămas dezamăgiți de Yellow & Green, un album care-i scoate pe americani din nișa sludge metalului progresiv și îi transportă întro altă dimensiune a muzicii. Nu mai putem vorbi de un stil anume pe acest album, avem progressive, heavy metal, rock, ambient și balade lirico-epice nemaiîntâlnite în creația americanilor. Mă repet, cred că Yellow & Green este cel mai bun din ce a putut să ofere heavy metal-ul anul acesta, nici nu mai putem vorbi de heavy metal care a devenit un gen compromis de pe la începutul anilor 1990. Baroness prezintă o muzică matură, solidă, una care crește în intensitate împreună cu emoțiile ascultătorului, un ascultător matur, care și-a educat urechile prin mai toate genurile muzicale și știe deja cum să despartă grâul de neghină. Recomandat tuturor rockerilor, și nu numai.