De mic copil ştia Serioja, de la părinţi, bunei şi fraţi,сă Jora cel din casa de la deal e пидор, iar Vikea dinspre moară-i drac.
Da Vasea-n genere-i un hoţ şi гнида, bunelu' seara-i povestea.Serioja asulta docil buneii, şi cum să-şi zapizdească toţi vecinii se gândea.
Trecut-au zile, săptămâni şi mii de lecţii învăţate,Serioja una n-a înţeles:De ce lui Jora, din colhoz să fure i se poate?Da lui i-i interzis, de parcă Jora-i dintrun neam ales.
De ce la Vikea în ogradă un palat se-nalţă?În schimb la el în casa părintească numai brusturi cresc.De ce lui Vlad i s-a permis să huzurească?În timp ce pe ai lui, tot mai puţini săteni îi uvajesc?
S-a tot gândit Serioja nopţi şi zile, A cugetat adânc, s-a supărat.Sărit-a gardul în ograda lu Vasileşi taurul de coaie-a apucat.
Şi stă Serioja cu o şneagă-n mână,şi se întreabă: Doamne, ce-am făcut?Mai bine rămâneam cioban în propria mea stână,decât prin sat de zoofili, o simplă oaie de futut.
