Du-te la școală, stai cuminte, ascultă ce-ți spune profesorul, fă lecțiile, renunță la tot ce-ți place, ia-ți diploma, du-te la facultate, repetă ciclu și voilà, ai o viață cât se poate de mediocră și plictisitoare.
Părinții, buneii, societatea, guvernul, profesorii, se pare că cu toții încearcă să ne fure libertatea și fericirea de a trăi. Cu toate că ne doresc binele. Dar, drumul spre iad e pavat cu intenții bune...
Un filosof spunea: ”Sunt două tipuri de oameni: cei ce împart oamenii în două categorii și cei ce nu o fac.” Adică, unii (marea majoritate) trec prin viață nevăzuți și chinuiți. Descurcându-se cumva cu ea. Urându-și munca și așteptând weekend-ul.
Și ceilalți, minoritatea, care se ocupă cu ceea ce le place. Care se trezesc în fiecare dimineață entuziasmați de ceea ce le-a pregătit o nouă zi și adorm împliniți pentru că gustă la maxim din viață.
Dar cine se face de vină?
- Sistemul educațional, evident.
Actualul sistem de învățământ a fost conceput în perioada industrială. Școala educa buni muncitori, angajați. Asta se întâmplă și acum. Se folosește principiul: nu fa muzica ca nu vei fi muzician, nu te ocupa cu artele ca nu vei fi artist, ia note mari ca să ajungi avocat sau medic, ca să ai salariu bun.
Peste tot în lume, pe primul plan e matematica și limbile, apoi științele umaniste. Artelor s-a rezervat ultimul loc. Peste tot se învață matematica, însă dansul, de exemplu, nu se predă regulat niciunde.
De ce?
Oamenii sunt educați pe principii academice. Se folosesc doar de minte, uitând complet de trup și suflet.
Școala educă conformismul și mediocritatea. Unul care ea doar note mari, e în culmea fericirii pentru că crede că astfel îi este asigurat viitorul. Va face o facultate prestigioasă (juridica sau medicina), va lua diploma și garantat va fi angajat. Ei cred că astfel vor câștiga siguranța, vor avea salariu destul de mare, iar pe lângă asta vor mai lua și șpagă. Nu uitați, cel ce sacrifică libertatea pentru siguranță, nu merită niciuna.
Dar actualul sistem e pe moarte. Tot mai mulți absolvenți de facultate își caută de lucru la Mcdonalds, devin taximetriști sau pleacă peste hotare. E un fel de inflație academică, toți au diplome, dar nimeni nu are de lucru. Diplomele nu mai au valoare.
Școala a devenit un loc groaznic. Ne consumă timp de 12 ani, câte 6-7 ore pe zi + teme pe acasă și activități extrașcolare. Plictisitor și chinuitor. Școala nu ne hrănește cu energie, pasiune. Din contra, le consumă. Ajungem acasă storși de energie, neavând puteri și timp pentru dezvoltarea noastră.
Și cel mai greu se descurcă oamenii creativi și talentați, pentru că ei pot să nu ajungă niciodată să-și valorifice talentele. Iar talent înseamnă pasiune, pasiunea - vocație, vocația = fericire și viață împlinită.
În acest context, potențialul ce există în fiecare adolescent, talentele, vocația nu pot fi scoase la lumină, iar visele cele mai mari ale fiecăruia sunt strivite de acel „trebuie” și de uniformizarea de care suntem înconjurați zi de zi din toate părțile.Poate că cel mai frumos dar al fiecăruia dintre noi este creativitatea. Spun “dar” deoarece creativitatea, prin rezultatele ei, este cea care ne diferențiază și ne oferă posibilitatea fiecăruia să dăruim lumii lucruri diferite în domenii diferite și ca un bonus - dovadă că suntem unici, iar diversitatea noastră ca specie este infinită.
Unica modalitate de a trăi cu adevărat fericit și împlinit este valorificarea talentelor. Doar astfel vei fi satisfăcut de munca ta, doar astfel vei face lumea un loc mai bun, doar astfel poți lăsa o pată în istoria omenirii.
Cel mai bogați oameni de pe planetă nu au studii superioare, mulți nu au absolvit nici liceul și totuși, sunt în vârful piramidei. Nu ar fi existat niciodată Apple, dacă Steve Jobs nu renunța la facultate și nu-și valorifica talentele. Nu ar fi existat nici Microsoft. Lumea nu avea să știe niciodată de Thomas Edison, Benjamin Franklin, Albert Einstein, John D. Rockefeller, Walt Disney, Richard Branson etc.
Acum mă întreb: pentru ce să studiez derivata la matematică, tipuri de date tablou la informatică, sistemul endocrin la broaște la biologie, alcoolii polihidroxilici saturați la chimie, dacă imi place să scriu, vreau să fiu scriitor și să studiez psihologia?
Cu ce mă va ajuta în viață ceea ce învăț la școală? Și de ce nimeni nu ne lămurește cum să-ți deschizi o afacere, cum să vinzi sau cum să comunici eficient?
Einstein spunea: ”Puterea exemplului nu este doar o forma de educatie, ci este SINGURA.” Nu mă refer la nimeni, dar ce poate să mă învețe o amărâtă profesoară, care abia se descurcă cu salariul ei de căcat, nefericită, care încearcă să-și reverse slăbiciunea pe elevi, punând note slabe, crezând că poate hotărâ sorți.
Repet, nu mă refer la nimeni, sunt și profi foarte înțelegători, de la care ai ce învăța, aș putea să menționez câteva nume aici, dar n-am s-o fac.
Cea mai mare problemă e că atunci când îți asumi responsabilitatea să-ți urmezi vocația, toată lumea îți sare în cap și mai ales cei mai dragi. Posibil, ei nu pot înțelege, pentru că au fost altfel educați, s-au deprins cu sistemul. În Matrix se spunea: ”unii devin atât de dependenți de sistem, încât îl vor apăra până la moarte.”
Dar e viața ta, calea ta și doar tu alegi ce să faci cu ea. O poți preda sistemului sau poți să creezi o adevărată capodoperă, doar tu alegi...
