Am vizionat o cronică cinematografică, în care apare regretatul coleg Aureliu Busuioc (1928-2012) pe când, probabil, ar fi avut sub 50 de ani. Am „extras” din documetar imaginea de epocă, plasând-o aici şi însoţind-o cu un poem al meu de la sfârşitul anilor '80 (...sec. XX), ce are un motto dintr-un poem al său, pe care l-a scris pe când el, Aureliu Busuioc, era tânărul, grozav de tânărul Poet..
BALADA BĂTRÂNULUI POET
...trece pe stradă Bătrânul Poet bătrânul grozav de bătrânul Poet. Aureliu Busuioc
În Chişinăuse scutură salcâmii de ploaie şi de vântaplicând alandala lipitorile galbene ale frunzelor pesteagurile pleoştite ale ambasadelor din careniciuna nu se află pe strada Eminescu pe undedin când în când îşi face promenadabătrânul grozav de bătrânul poet... Treceabătrânul grozav de bătrânul poet care supravieţuiseîn limba tăcerii sale române pentru caîn zilele noastre cândde când cu democraţia pre democraţie călcândlăsatul secolului XX înghite în secşi el bătrânul grozav de bătrânul poet uneori îndrăzneasă spună să spună să spună-n şoaptă cevacu puţina igrasie sau patină semanticădepuse pe neaoşisme şi arhaisme pecuvintele străbunilor şi stră-colegilor noştripost-paşoptişti. Şi totuşi a teamămemoria bătrânului grozav de bătrânului poetlegitima caraghios nume şi fapte luate la-ntâmplareceea ce unor mai tineri grozav de mai tineri poeţile amintea de o relativ jună colegă de-a lor care cicădin teamă de-a nu naşte prunci surdo-muţicând face dragoste – vorbeşte vorbeşte vorbeştesau altfel hamletian zicând – words words wordstabiet (şi tapet) pe seama căruia s-a născut omică porcărie postmodernistăun cineva un grozav de cineva zicând căprinţul placa nu şi-o schimbămasturbându-se la limbă... În finepe strada Eminescu pe care se scutură salcâmiide ploaie şi de vânt (dar frunzele nu au cum să-şiaplice elipsoidalele lipitori galbene pesteagurile pleoştite ale ambasadelorplasate în al doilea stat român) din când în cândieşea la plimbare bătrânulextrem de ne-extremistul poet care dejadin clipă în clipă era gata să deamai mult decât avea – chiarultima-i suflare adică – întreaga sa viaţăjertfită întru supravieţuire prinromâna lui tăcere basarabeană dar şi întruarhitectura de nisip a cuvintelorextrem de şoptitelor cuvinte de nisip alebaladelor odelor sale. Azila prutonistreana asociaţie a scriitorilor se spune căbătrânul grozav de bătrânul poets-a stins oarecum desuetîn agonie părându-i-se că anume el incendiaseBiblioteca din Alexandria şi elbătrânul extrem de bătrânul poetaproape anticul mioriticul nostru poetînnebunind strigă preeminescian: Literatura –o frază de dânşii inventată!..
