Tu de cine asculți?
De părinți de prieteni, de profesori… sau e posibil să spui “eu nu ascult de nimeni”. Eu fac ce vreau, ce-mi place mie, ce-mi spune inima. Însă în spatele acestor alegeri cine stă? Cine îți șoptește cald sau, dimpotrivă, iți poruncește apăsat ce să faci? Cine îţi “pune pe inimă”, cine şi prin ce mijloace te conduce? Cum ai ştiut să o iei la stânga şi nu la dreapta?
S-ar putea să nu fie o voce stridentă care să îţi tulbure somnul, poţi să nici n-auzi nimic… şi totuşi să mergi inconştient după cum ţi se dictează. Ştii că oamenii cu autoritate în viaţa ta sau valorile pe care le îmbrăţişezi îţi direcţionează viaţa? Trăieşti şi sfârşești bine sau prost în funcţie de ele? Cum ştii în cine şi în ce să ai încredere?
Există o vreme când tentaţia cea mai ispititoare e să faci totul de capul tău. Cu alte cuvinte, să nu asculţi de nimeni. Dar sunt şi momente, şi cred că toţi le avem, când ţi-ar prinde foarte bine un sfat onest şi direct.
Poate ai ales deja facultatea la care să mergi, profesorul de meditaţii al copului sau lista de lecturi pentru perioada care vine. Însă cărările încrucişate nu contenesc să apară şi, fără marcaj şi indicatoare, e posibil să ne rătăcim. Ocupaţi să ocolim situaţii incomode sau să nu-i deranjăm pe ceilalţi cu manevre riscante, ratăm semnele de circulaţie. Unele s-ar vedea ușor. Altele cer un far mai puternic. Ideea e că ele există. În proiectul fiecărei intersecţii, mare sau mică, Dumnezeu a plasat indicatoare care ne recomandă direcţia, prioritatea dar şi viteza optimă… pentru a evita orice accident.
În primul rând, Îl avem pe Dumnezeu. Apoi vin toate celelalte: Biblia şi cărţile, familia şi prietenii, mentorii şi liderii. Dar întrucât mai este cineva al cărui job presupune aducerea în rătăcire a “participanţilor la trafic”, avem nevoie şi de un locuşor retras de unde să putem privi în sus şi cere călăuzire. Altfel, apropiaţii noştri, binevoitori, ne vor servi versete scoase din context, ne vor motiva cu un citat din Oprah Winfrey sau ne vor sugera să ne deconectăm cu o oră de meditaţie transcendentală.
Să recunoşti sincer că ai nevoie de îndrumare e un început. Să cauţi o sursă vrednică de urmat e esenţial, dacă nu chiar obligatoriu.
Tu de cine asculţi?
(preluat de pe http://radiociresarii.ro/)
