Steaua sus răsare, ca o taină mare,ca un pumn de fier strivind un viţel,ca o moarte-n casă, ca un hoţ la masă.Ca o catastrofă, amplă, echivocă.
Steaua sus trăieşte, soarele asupreşte,ca un veşnic haos, secretar cu patos,lider de partid, asasin livid.Ca o ciumă vastă, bate la fereastră.
Steaua sus pândeşte, arde, nimiceşte.Secera, ciocanul, schingiuesc duşmanul.Fabrica de fier scuipă cruci cu zel.Fabrica de arme scuipă-n sânul mamei.
Steaua sus conduce, papă, vojdi sau duce.Fierbe-n muci popoare, limbi, istorii clare.Crapă indivizi - naşte fii solizi.Rupe din virgină - naşte gospodine.
Steaua-n suflet arde, fură loc de carte,bagă spaima, frica, cugetul mi-l strică.Sufletul mi-e negru, sunt un sclav integru,inima-mi de câine, uită ce-a fost mâine.
Steaua vrea să nască, pe urmaşi să-i crească,morţi să reînvie, soarta s-o rescrie.Mâna-mi amorţeşte, degetul îmi creşte:Intră-n ochiul stelei, futu-ţi morţii lelei!
stea.JPG