Chişinău. Poeţii Anatol Ciocanu, Bella Ahmadulina, Ilie T. Zegrea, Leo Butnaru şi Arcadie Suceveanu. Bella AHMADULINA (10.V.1937 – 29.XI.2010, Moscova)
* * *
De o mie de bărbaţi, vânturaţi pe Arbat*de griji sau de cotidiană molatică lenevie,dacă n-au pentru mine vreun frate, am întrebat; pe cineva care frate adevărat să-mi fie.– Nu există frate, – răspundeau, – nu mai căuta. –Unul bea vin, altul vreo doamnă conducea.Şi fiecare din mie să-l ocrotesc mă rugaşi de iertarea mea oricare din ei depindea._________ *Renumită stradă pietonală în Moscova. INVOCAŢIE
Nu mă deplângeţi – eu voi trăi cumvaferice cerşetoare, blajină ocnaşă,fiinţă din sud înfrigurată-n nordic ţinut,sau petersburgheză ofticoasă şi reavoi supravieţui în miazăzi cu malarie ucigaşă.Nu mă deplângeţi – voi mai vieţuica oloaga ce-a ieşit şontâc în pridvor,ca beţivanace cu fruntea pe faţa de masă aţipeşteori ca un prizărit zugrav de icoanece chipul maicii domnului îl potriveşte.
Nu mă deplângeţi – eu voi trăica fetişcana ce-a deprins ceva carteşi care-n viitorul ce mereu neclar pare-a fiva şti versurile mele, bretonul meu roşcatca o prostuţă purtându-l. Eu voi trăi.
Nu mă deplângeţi – voi trăi cumvasoră de caritate mai miloasă ca toate,în cazonă nesăbuinţă preletală ca-n hăusub a Marinei* prealuminoasă steava fisă mai trăiesc şi eu.______ *Marina Ţvetaeva (1892–1941)
POEM SCRIS DEMULT-DEMULT Cincisprezece băieţi,poate mai mulţi,dar poate mai puţini de cincisprezece, îmi spuneau cu glasuri speriate:„Să mergem la cinema sau la muzeul de arte plastice.”Iar eu le răspundem neapărat aşa:„Nu am timp.” Cincisprezece băieţiîmi dăruiau ghiocei.Cincisprezece băieţi îmi spuneau:„Nicicând nu voi înceta să te iubesc.”Iar eu le răspundeam aproximativ astfel:„Vom vedea.” Cincisprezece băieţi astăzi trăiesc liniştit.Dânşii s-au achitat cu dificila prestaţie – ghiocei,disperare şi scrisori.Sunt iubiţi de domnişoare – unele mai frumoase decât mine, altele mai urâţele.Cincisprezece băieţi se arată exagerat de liberi, şi uneori, când ne întâlnim,mă salută maliţios; în persoana mea, când ne întâlnim, salută propria lor eliberare, somnul liniştit şi hrana ce li-i dată… Zadarnic mai vii şi tu, cel din urmă băietan.Ghioceii ce mi-i aduci îi voi pune în pahar şi steblele lor robuste le va acoperipuzderie de bule argintii.Dar se va potoli şi dragostea ta faţă de mine şi, învingându-te pe tine, îmi vei vorbi cu aroganţă,de parcă m-ai fi învins,pe când eu voi trece pe stradă, pe stradă…
Traducere de Leo BUTNARU
