Destin. Cam la asta se rezumă întregul complex filosofic. Medităm într-una și tot ne ciocnim de gîndul impregnat în instabilitate și grabă problematică. Întotdeauna există pricină și niciodată nu plîngem fără lacrimi. Dar pînă cînd? Timpul mă urăște, mă asuprește … Continue reading →