Fiecare din noi crede că merită. Merităm afecțiune, fericire, alinturi, bunuri materiale, o carieră de succes, recunoștință. Dar cât din 
toate astea real noi le merităm? Cât din aceste sunt binemeritate și de unde vine siguranță că în general noi merităm?
Probabil, cea ce ne face pe noi să credem că merităm este autoprecierea. Uneori ne supraapreciem, crezând că totul trebuie să fie pus la picioarele noastre. De ce ai merita tu recunoștință? Pentru că crezi că ești cel mai bun în ceea ce faci, pentru că ai ajuns în vârful piramidei și te uiți de sus în jos? De ce crezi că anume tu meriți să fii cea mai alintată? Pentru simplu fapt că ai fost mezina, pentru că ai fost obiectul adorației părinților și buneilor?”
Eu cred că eu nu merit nimic. Eu pentru a merita ceva în viață, am muncit, am luptat și m-am zbătut. Nu iau meritul ca pe un dar gratis, pentru că el are o valoare mult mai mare care trebuie conștientizată și apreciată.
Eu merit exact atât cât munesc, lupt și căștig. Nimic mai mult!
